1. Statutul numelui:
2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (iii) Cuvertura posttectogenetică a Pânzei de Tarcău (Sinclinalul Slănic şi Drajna, etc.).
3. Vârsta: Badenian inferior, începutul Badenianului mediu.
4. Sinonimie: “Orizontul de tufuri cu Globigerine” (Popescu, 1951, p. 7), “orizont de tufuri cu Globigerine” (Olteanu, 1951, p. 13), “Tortonianul inferior – complexul tufurilor cu Globigerine” (Popescu, 1952, p. 118), “Orizontul tufurilor cu Globigerine” (Oncescu, 1957, p. 187), “Orizontul tufurilor cu Globigerine” şi “tuf de Slănic” (Săndulescu et al., 1968, p. 25). V şi fişa Tuful de Slănic.
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Localitatea tip probabil în Cuveta Predeal-Sărari. (ii) Intre V. Buzău şi V. Verbilău (Sinclinalul Slănic, Sinclinalul Drajna, Cuveta Predeal-Sărari, flancul sudic al Sinclinalului Meliceşti, la Brebu şi pe marginea nordică a Sinclinalului Trestioara. Spre est orizontul ajunge la V. Bălăneasa, afluent stâng al Buzăului (Olteanu, 1951, p. 13); Harta geologică 1: 200,000, foile 35-Târgovişte (Murgeanu et al., 1968a; Patrulius et al., 1968) şi 36-Ploieşti (Motaş et al., 1967; Murgeanu et al., 1968b; Săndulescu et al., 1968).
6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): (i) Popescu (1951, p. 7) descrie în Cuveta Predeal-Sărari “un orizont de tufuri nisipoase şi marne albe tufacee pline de Globigerine, în grosime de ± 10 m”. In Sinclinalul Slănic, la Piatra Verde, grosimea este ± 50-60 m. Aceste tufuri nu sunt confundabile cu intercalaţiile de tufuri dacitice de la nivelele stratigrafice inferioare, care au grosimi de 1-3 m şi nu conţin Globigerine (Popescu, 1951, p. 8). Săndulescu et al. (1968, p. 25) indică “tufuri dacitice albe sau verzui care admit intercalaţii de marne tufacee cu Globigerine”.
7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Popescu (1951, p. 7-8); (ii) v. Sinonimii.
8. Limite: Limita inferioară este la contactul cu Molasa de Doftana, numită de Popescu (1951, p. 7) “Helvetianul superior cenuşiu, cu gipsuri şi tufuri”. Popescu (1952, p. 119) arată că formaţiunea este transgresivă şi discordantă peste diferiţi termeni stratigrafici ai Miocenului inferior din Sinclinalul Drajna şi Slănic, iar în V. Buzăului, citând Fl. Olteanu, stau direct pe diatomite oligocene. Limita superioară este la contactul cu Brecia de Cosmina
9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii):
10. Mediul depoziţional: Marin.
11. Corelări: Orizontul Tufurilor cu Globigerine se corelează cu Tuful de Dej din Transilvania şi , cel pţin cu partea inferioară a “complexului gresiei de Răchitaşu din Moldova” (Săndulescu et al., 1968, p. 25).
Literatura citată
Motaş I., Bandrabur T., Ghenea C., Săndulescu M., 1967, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 36-Ploieşti.
Murgeanu G., Patrulius D., Gherasi N., Ghenea N., Ghenea Ana, 1968a, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 35-Tîrgovişte.
Murgeanu G., Motaş I., Bandrabur T., Săndulescu M., 1968b, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 36-Ploieşti.
Olteanu F., 1951, Observaţiuni asupra “Breciei sării” cu masive de sare din regiunea mio-pliocenă dintre R.Teleajen şi P.Bălăneasa (cu privire specială pentru regiunea Pietraru-Buzău, D. S. Inst. Geol., 32, 12-18, Bucureşti).
Oncescu N., 1957, Geologia Republicii Populare Române. Ed. Tehnică, 438 p.
Patrulius D., Ghenea C., Ghenea Ana, Gherasi N., 1968, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 35-Târgovişte. Notă explicativă, 59 p.
Popescu Gr., 1951, Observaţiuni asupra “breciei sării” şi a unor masive de sare din zona paleogenă-miocenă a jud. Prahova. D. S. Inst. Geol., 32, 3-12.
Popescu Gr., 1952, Zona flişului paleogen între V. Buzăului şi V. Vărbilău. D. S. Inst. Geol., 36, 113-144.
Săndulescu M., Ghenea I., Motaş I., Bandrabur T., 1968, Harta geologică a României sc. 1:200,000, foaia 36-Ploieşti. Text explicativ, 43 p.