Orizontul Şisturilor Argiloase cu Radiolari

1.  Statutul numelui:

2.  Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (iii) Depresiunea Getică.

3.  Vârsta: Badenian superior (Kossovian).

4.  Sinonimie: ”Orizontul şisturilor argiloase cu Radiolari“ (Popescu, 1954, p. 129;  Stoica et Schoverth, 1962, p. 40); ”Orizontul Şisturilor cu Radiolari” (Oncescu, 1957, p. 309); Marinescu et al. (1994b, p. 3).

5.  Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Nu este cunoscută localitatea tip ci structura geologică de referinţă: Anticlinoriul Govora-Ocnele Mari (Popescu, 1954), harta geologică din cuprinsul lucrării.

6.  Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): (i) Nu este cunoscută secţiunea tip; (ii) Intre Valea Oltului şi Valea Cernei, după Popescu (1954, p. 129) succesiunea, de 200 m grosime, constă din şisturi argiloase negricioase, cu alteraţie galben-ocru şi intercalaţii de şisturi disodiliforme cu eflorescenţe de sulfaţi. Local sunt prezente lentile de nisipuri şi conglomerate friabile. Pe Valea Ciocadia Şisturile cu radiolari trec lateral la calcare argiloase impregnate cu  substanţe bituminoase, care conţin Lithothamnion. Pe Valea Sărată, la Ocnele Mari (pe flancul sudic al Sinclinalului Bodeşti-D. Teişu-Urzicari), peste brecia cu masive de sare, Orizontul Şisturilor cu Radiolari, gros de 25-30 m,  apare alcătuit din argile cenuşii, negricioase, cafenii, fin stratificate, vărgate, cu intercalaţii centimetrice de tufuri. La mijlocul succesiunii apare un nivel de calcare argiloase tari, cenuşii, cu alteraţie gălbuie, cu radiolari vizibili cu ochiul liber. Acest nivel a fost recunoscut în Depresiunea Getică la Păuşeşti-Otăsău şi în Avanfosa Carpatică la Finteşti. Partea superioară a Şisturilor cu Radiolari este mai masivă, cu o rubanare dată de alternanşa de benzi cenuşiu-verzui cu benzi cafenii. La vest de Govora, pe afluenţii pe stânga ai Văii Otăsău (V. Glodului, V. Tilvici) Orizontul Şisturilor cu Radiolari este constituit din argile cenuşii-negricioase, slab negricioase şi argile marnoase negricioase, compacte, cu concreţiuni calcaroase şi feruginoase, fragmente vegetale, impresiuni de peşti (Marinescu et al., 1994b, p. 3). Uneori sunt prezente intercalaţii centimetrice de gresii calcaroase, în plăci, şi nisipuri siltice, micafere, brune, ce trec la silturi argiloase cafenii. In aceată zonă nu a fost posibilă separarea cartografică a Orizontului Şisturilor cu Radiolari de Marnele cu Spiratella (Marinescu et al., 1994b, p. 3).

7.  Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Popescu (1954, p. 129).

8.  Limite: Limita inferioară este la contactul cu Orizontul Breciei Sării. Limita superioară este la contactul cu Marnele cu Spirialis.

9.  Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): Sunt citaţi abundenţi radiolari rotunzi şi stelaţi de tipul Centrocubus, Diplospongus, Lychnosphaera (Marinescu et al., 1990, p. 5). La Ciocadia, Şisturile Argiloase cu Radiolari sunt constituite din argile nisipoase, uşor şistoase, cu intercalaţii şi concreţiuni de calcare argiloase (= marnocalcare) cenuşii şi brun-cenuşii. In aceste roci au fost determinate impresiuni de plante: Libocedrus salicornioides, Pinus maritima, Castanea atavia, Sapindus ex gr. cupanoides, Litsea primigenia, Acer campestra, Myrica, ?Magnolia, Juglans, Ulmus (Motaş et al., 1972, p. 83).

10.  Mediul depoziţional:

11.  Corelări: