Orizontul Roşu

1.  Statutul numelui:

2.  Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (ii) In bază se individualizează membrul “Conglomerate de Bîrseşti” iar la partea superioară membrul “Marnele de Poiana” (Dumitrescu et al., 1970b, p. 55);  (iii) Pânza Subcarpatică.

3.  Vârsta: Miocen inferior (Burdigalian).

4.  Sinonimie: “Faciesul roşcat”(Dumitrescu, 1958), “orizontul roşu” (Dumitrescu et al., 1970b, p. 55).

5.  Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Nu dispunem de informaţii directe. Dumitrescu et al. (1970b, p. 55) afirmă că “orizontul roşu este cunoscut numai la interiorul faliei Caşin-Bisoca”; (ii) Harta geologică 1: 200,000, foaia 29-Covasna, carourile a3, a4,  b3, b4 (Dumitrescu et al., 1968; 1970b).

6.  Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): (i) Neprecizată. Dumitrescu et al. (1970b, p. 55) dau următoarea descriere: “alternanţă neregulată de gresii verzi sau roşii cu marne roşii, cenuşii şi verzi. La alcătuirea gresiilor iau parte fragmente de cuarţ, şisturi verzi, calcare, muscovit şi biotit, precum şi granule de glauconit (autigen). Caracterul molasic al acestor depozite este pregnant. Pe feţele de stratificaţie ale gresiilor se recunosc adesea urme de picături de ploaie şi impresiuni de paşi de paricopitate şi de păsări (valea Sării, valea Năruja – Herăstrău)”.

7.  Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (ii) Dumitrescu et al. (1970b, p. 55).

8.  Limite: Limita inferioară se află la baza Conglomeratelor de Bîrseşti. Limita superioară este la topul Marnelor de Poiana, alcătuite din marne cenuşii.

9.  Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) Ihnostructuri (urme de paşi de paricopitate şi de păsări).

10.  Mediul depoziţional: Marginal marin şi continental.

11.  Corelări: Orizontul Roşu din Pânza Subcarpatică se poate corela cu Stratele de Trestioara din Pânza de Tarcău, descrise de Săndulescu et al. (1989, p. 56).