1. Statutul numelui: Valid, formal.
2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii);
Unitatea structurală (iii): (iii) Apusenidele Sudice (Unitatea de Căpîlnaş-Techereu (=Pânza de Curechiu), Unitatea de Bucium (=Pânza de Bucium).
3. Vârsta: Apţian superior-Albian inferior (Bordea et al., 1970).
4. Sinonimie: “Seria vărgată” (Bordea et al., 1970; Ianovici et al., 1976).
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) versantul stâng al Văii Curechiu, în comuna Curechiu; versantul drept al aceleiaşi văi, aval de comună, judeţul Hunedoara. Aflorimentul este uşor accesibil, din şoseaua Brad-Curechiu; (ii) Curechiu, Munţii Metaliferi.
6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): Alternanţă de marne violacee şi verzui, bine stratificate, cu rare intercalaţii de piroclastite bazice, violacee sau verzui, groase de 2-5 cm. La partea inferioară a formaţiunii se intercalează strate de calcarenite de 10-30 cm grosime. Grosimea formaţiunii este de 200 m (Bordea et al. 1970). Descrierea originală: “Seria vărgată este constituită din marne violacee şi verzui ce alternează în plăci de 0,5-2 cm grosime. Această alternanţă de culori dă rocii un aspect vărgat ceea ce ne-a făcut să o denumim seria vărgată. Alternanţă de secvenţe verzi şi violacei, după cum arată Papiu este “impusă de intervenţia materiei organice acumulate local într-un sediment depus iniţial în condiţii mai mult sau mai puţin oxidante”, cum este cazul marnelor senoniene de la Gura Beliei. In seria vărgată apar la diferite nivele intercalaţii de piroclastite bazice violacei sau verzui groase de 2-5 cm. La partea inferioară a seriei, mai rar la partea mijlocie, se intercalează bancuri de calcarenite cu grosimi de 10-30 cm. Calcarenitele sunt identice cu cele din seria calcaroasă stratificată şi ele constituie de fapt în baza seriei vărgate, o zonă de trecere în care cele 2 tipuri litologice participă în proporţii ce variază după poziţia ocupată în serie. Situaţia este bine reprezentată în deschiderile afluenţilor pe dreapta ai văii Porcului aval de punctul ‘La Troiţă’”.
7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Bordea et al. (1970, p. 41-42 şi Harta geologică a zonei Curechiu, sc. 1:100,000 din aceeaşi lucrare); (ii) Ianovici et al. (1976), Săndulescu (1984), Bordea (1992).
8. Limite: Limita inferioară. In Pânza de Curechiu formaţiunea se aşterne în continuitate de sedimentare peste componenţii litologici caracteristici Complexului Calcaros Cenuşiu Stratificat atribuit Apţianului inferior (Bordea et al., 1970). Aceşti componenţi litologici sunt înlocuiţi treptat cu cei specifici Formaţiunii Şisturilor Vărgate. Limita superioară: Formaţiunea Şisturilor Vărgate trece gradat la marnele şi gresiile aleurolitice curbicorticale ale Formaţiunii de Pârâul Izvorului. La partea superioară a Formaţiunii Şisturilor Vărgate secvenţele violacee apar din ce în ce mai sporadic iar secvenţele verzui devin cenuşii, mai argiloase, cu tot mai multe intercalaţii grezoase, aleurolitice (Bordea et al., 1970, p. 42).
9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) Localitatea tip a furnizat următoarea asociaţie microfaunistică: Hippocrepina depressa Vasicek, Ammodiscus tennuissimus (Grzyb.), Glomospira gordialis (Jones et Parker), Saccamina placenta (Grzyb.), Haplophragmoides champani Crespin (Bordea, 1992, p. 82).
10. Mediul depoziţional: Faciesul fin terigen al Formaţiunii Şisturilor Vărgate, prezenţa microfaunei marine şi faptul că în succesiune stratigrafică această formaţiune este urmată de turbidite (Formaţiunea de Pârâul Izvorului) justifică atribuirea acesteia unui domeniu de sedimentare de mare adâncă, posibil taluz sau bazin marin. Gradul de oxidare variabil al fierului din sedimente poate semnifica cicluri redox.
11. Corelări: Partea superioară a Formaţiunii Şisturilor Vărgate din Apusenidele sudice poate fi corelată cu argilele vărgate din baza Formaţiunii de Pârâul Izvorului din Pânza de Bucium. Acestea din urmă apar sporadic în zona Bucium-Şasa (est Abrud) şi nu au fost separate cartografic.
Dr. Sever Bordea, 2001
Literatura citată
Bordea S., 1992, Stratigrafia depozitelor jurasice superioare şi cretacice din partea de vest a Munţilor Metaliferi. Teză de doctorat, Univ. Al. I. Cuza, Iaşi.
Bordea S., Bordea Josefina, Puricel R., 1970, Contribuţii la cunoaşterea depozitelor cretacice din zona Curechiu - Munţii Metaliferi. D.S. Inst. Geol., 55,4, 37-46.
Ianovici V., Borcoş M., Bleahu M., Patrulius D., Lupu M., Dimitrescu R., Savu H., 1976, Geologia Munţilor Apuseni. Ed. Acad., 631 p.
Săndulescu M., 1984, Geotectonica României. Ed. Tehnică, 336 p. Bucureşti.