1. Statutul numelui:
2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (ii) Membrii formaţiunii sunt: “Complexul inferior (permianul)”, “Complexul mediu (triasic inferior)”, “Complexul superior” (Paraschiv, 1979, p. 34-35); (iii) Platforma Moesică.
3. Vârsta: Permian-Triasic inferior.
4. Sinonimie: “Seria roşie inferioară” (Paraschiv, 1974, p. 108; 1975, p. 169); “Formaţiunea roşie inferioară sau formaţiunea detritică-vulcanogenă” (Paraschiv, 1979, p. 33); "Formaţiunea de Roşiori" (Ionesi, 1994, p. 90).
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Localitatea tip, aici desemnată, este Forajul 100-Vlaşin, intervalul 3326-3648 m (v. Paraschiv, 1983, planşa după p. 53). Localitatea Vlaşin este situată în jud. Giurgiu, la SV de Bucureşti; (ii) Formaţiunea este cunoscută în forajele de la Giurgiu, Salcia, Peretu, Gura Şuţii, Călugăreni, Mihăileşti, Videle, Cartojani, Studina, Craiova, Brădeşti.
6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): Formaţiunea prezintă variaţii faciale, însemnate variaţii de grosime care pot depăşi uneori 2600 m (în forajul 924-Liţa) şi este lipsită aproape total de elemente paleontologice, fapt care îngreunează paralelizarea diferitelor profile din foraje Baltes et al. (1969 cred ca este 1989, citat de Paraschiv, 1976, p. 108)nu avem la Literatura, am salvat 1975 a identificat în cadrul formaţiunii un “Complex inferior” de 400-1200 m grosime şi un “Complex superior” de 400-1000 m. In Depresiunea Alexandria Paraschiv (1979, p. 34) a stabilit un “stratotip” alcătuit din trei entităţi litostratigrafice (“un complex de gresii încadrat de două complexe predominant pelitice”.
1. “Complexul inferior”, probabil de vârstă permiană, are grosimi de 57-1925 m şi se aşterne discordant pe fundament sau pe depozite paleozoice. Raporturi de discordanţă sunt şi cu termenul următor. Rocile din componenţa “Complexului inferior” sunt argilite cenuşii-negricioase, cu cristale de dolomit şi filme de anhidrit; argile grezoase, feruginoase, brun-ciocolatii, cu pete verzi şi cu lentile de gips şi anhidrit; intercalaţii de gresii cu ciment de gips şi anhidrit de culoare brun-vişiniu; rare microconglomerate; calcare argiloase şi dolomite argiloase, ca intercalaţii subţiri. In partea inferioară a succesiunii din nordul şi vestul platformei sunt prezente conglomerate, tufuri, roci efuzive. Stratele înclină 5-30o.
2. “Complexul mediu” triasic inferior, se aşterne peste “Complexul inferior” sau peste diverşi termeni mai vechi ori peste fundament, fiind puternic transgresiv. Limita superioară a Complexului mediu este la contactul cu “Complexul superior” sau cu Formaţiunea Carbonatică Triasică (fig. 7 în Paraschiv, 1979, după pag. 32), ori cu roci jurasice. Grosimea stivei se apropie de 450 m la Peretu, în Depresiunea Roşiori-Alexandria, dar “Complexul mediu” lipseşte la Optaşi, Priseaca şi la nord de linia Optaşi-Bâldana. Stratele înclină 5-18o. 3. “Complexul superior” de vârstă triasic inferior este prezent între Argeş şi Jiu, la sud de Ridicarea Nord Craiova-Optaşi şi este tipid dezvoltat în Depresiunea Roşiori-Alexandria (Voevoda, Viişoara, Brânceni) unde atinge 300 m grosime. La nord de Cartojani şi de Preajba “Complexul superior” lipseşte, ca efect al subţierii lui treptate. Rocile din cuprinsul acestui complex au culoare brun-roşcată, sunt argile compacte brun-vişinii, argile nisipoase şi grezoase brune, intercalaţii de gresii calcaroase brun-roşcate. Este menţionată prezenţa cuiburilor de anhidrit.
7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (ii) Paraschiv (1974, p. 108-109; 1979, p. 33-37).
8. Limite: Limita inferioară este la contactul discordant cu diferiţi termeni ai Paleozoicului (la Dobreni, Finta şi forajul 100-Vlaşin depozite ale Carboniferului) (Paraschiv, 1983, profilul după p. 53) sau peste fundament. Limita superioară, discordantă, este la contactul cu Formaţiunea Carbonatică Triasică.
9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) Conţinut paleontologic sărac. Din partea superioară a “Complexului mediu din cuprinsul Formaţiunii Roşii Inferioare” (forajul 199-Videle, intervalul 2397-2398) provine o asociaţie a palezonei Lumbaldispora şi Alisporites cymbatus, triasic inferioară.
10. Mediul depoziţional: Mediu cuasicontinental.
11. Corelări:
Literatura citată
Ionesi L., 1994, Geologia unităţilor de platformă şi a orogenului nord-dobrogean. Ed. Tehnică, 280 p.
Paraschiv D., 1974, Studiul stratigrafic al Devonianului şi Carboniferului din Platforma Moesică de la vest de Râul Argeş. Stud. teh.-econ., J12, 147 p.
Paraschiv D., 1975, Geologia zăcămintelor de hidrocarburi din România. St. teh.-econ., A10, 346 p.
Paraschiv D., 1979, Platforma Moesică şi zăcămintele ei de hidrocarburi. Ed. Acad., 180 p.
Paraschiv D., 1983, Formations salifères de la plate-forme moesienne (Roumanie). AN, 59, 47-53.