Formaţiunea Marnoasă-Grezoasă-Conglomeratică

1.  Statutul numelui: Informal.

2.  Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (iii) Depresiunea Beiuşului (Cuvertura posttectogenetică a Apusenidelor Nordice).

3.  Vârsta: Santonian superior-Campanian.

4. Sinonimie: “Formaţiunea marnoasă-grezoasă-conglomeratică cu intercalaţii de calcare cu rudişti” (Bordea et al., 1992, p. 19);  “Santonian superior-Campanian” (Harta geologică 1:50,000, foile 40b-Zece Hotare, 40d-Meziad).

5.  Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Neprecizată; (ii) Roşia (Dealul Bisericii), Dealul Misea; Harta geologică 1:200,000, foaia 9-Şimleul Silvaniei, carourile c2, c3, d2 (Lupu et al., 1967; Patrulius et al., 1968c); Harta geologică 1:50,000, foile 40b-Zece Hotare (Bordea et al., 1986), 40d-Meziad (Bordea et al., 1990; 1992), 41a-Remeţi (Patrulius et al., 1973).

6.  Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): Cu extindere areală mult mai largă celelalte formaţiuni ale Cuverturii posttectogenetice a Apusenidelor Nordice, această formaţiune este “constituită din gresii şi conglomerate cenuşiu-gălbui-albicioase, asociate cu marne cenuşiu-albăstrii, marnocalcare cenuşii, marne argiloase siltice cenuşiu-satinate, lipsite de stratificaţie, ce caracterizează partea inferioară a acestei formaţiuni. Frecvent apar intercalaţii de calcare gălbui, packstone şi wackestone biolitice cu rudişti (V. Gruieţului, dl. Bisericii). Către partea mediană şi superioară a secvenţei, în special în intervalul Campanianului superior, au fost identificate intercalaţii de cinerite fine albicioase, andezitice, piroclastice...Aceste nivele de cinerite care nu depăşesc 30-60 cm grosime aflorează de la est la vest, în zona Sohodol, la nord de Dosul Măgurii şi est de Lazuri, sud-est de biserica din Roşia, în Dl. Hârtoapele, la vest de Apateu, etc. ” (Bordea et al., idem, p. 19). La Dealul Misea (pe Harta geologică 1:50,000, foaia 40b-Zece Hotare) calcarele cu rudişti au dezvoltare spectaculară.

7.  Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (ii) (Bordea et al. (ibidem).

8.  Limite: Limita inferioară este la contactul cu Formaţiunea Marnoasă-Calcaroasă de vârstă Santonian inferior, a Cuverturii posttectogenetice a Apusenidelor Nordice

9.  Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) Inoceramus muelleri reckliniensis, I. muelleri germanicus, I. bueltensis,  I. brancoiformis, I. selenae (toate în marnele din Dealul Bisericii, la Roşia). Microfauna constă din Globotruncana fornicata, G. arca ce indică vârsta Santonian superior a părţii bazale a formaţiunii. Sub piroclastitele andezitice albicioase a fost identificat Inoceramus giganteus. Calcarele cu rudişti din Dealul Misea (NV de Roşia) au fost studiate de Todiriţă-Mihăilescu (1966, p. 26-30, diverse specii ale genurilor Cunnolites (Cyclolites) şi Hippurites (Vaccinites) şi de Patrulius (1974, p. 174-179) care descrie două noi genuri (Miseia) cu trei specii: M. costulata, M. vadenensis şi M. pajaudi şi Duranddelgaia cu specia hirsuta. Lupu (1974, p. 74-82) inventariază 12 specii ale genului Inoceramus de pe afluenţii Văii Steazurilor.

10.  Mediul depoziţional:                                                                                         

11.  Corelări: