Orizontul Marnos cu Spirialis

1.  Statutul numelui:

2.  Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (iii) Depresiunea Getică.

3.  Vârsta: Badenian superior (Kossovian). Marinescu (1959, p. 1073) consideră că în vestul Olteniei  “în ultimele strate ale pachetului de marne cu Spirialis, acolo unde aceste Pteropode devin mai rare” ar putea fi prezent deja Buglovianul.

4.  Sinonimie: “Orizontul marnos cu Spirialis” (Popescu, 1951, p. 8; 1954, p. 130; Stoica et Schoverth, 1962, p. 41); “Orizontul "Marnelor cu Spirialis"” (Oncescu, 1957, p. 187);  “Marnele cu Spirialis” (Marinescu, 1959, p. 1069); “marnes à Spiratella” (Marinescu în Motaş et al., 1972, p. 67); “Marne cu Spirialis” (Marinescu, 1977, pe Harta geologică 1: 50,000, foaia 141d-Ciovârnăşani-Motru; Marinescu et al., 1994a, p. 31).

5.  Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Valea Tulburea, la Predeal Sărari (est de Vălenii de Munte);  (ii) Intre Prahova şi Teleajen, apoi spre est în  Sinclinalul Drajna, Cuveta Meliceşti, Vâlcăneşti;  Harta geologică 1: 200,000, foaia 36-Ploieşti (Motaş et al., 1967; Murgeanu et al., 1968b; Săndulescu et al., 1968); Harta geologică 1: 100,000, Vălenii de Munte. La vest de Olt (zona Govora-Râmnicu Vâlcea-Olăneşti) formaţiunea a fost descrisă de Popescu  (1954, p. 130) şi de Stoica et Schoverth (1962, p. 41). Formaţiunea este figurată şi pe Harta geologică 1: 50,000, foaia 141d-Ciovârnăşani-Motru (Marinescu, 1977) (din cuprinsul Hărţii geologice 1: 200,000, foaia 32-Baia de Aramă, carourile d3, d4 (Năstăseanu et Bercia, 1968; Năstăseanu et al., 1968)). La   marginea  din amonte a satului Colibaşi, jud. Mehedinţi, formaţiunea apare pe profilul Văii Morilor (Marinescu, 1978, şi harta geologică însoţitoare).      

6.  Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): (i) Popescu (1951, p. 8) dă următoarea definiţie: “marne cenuşii gălbui, fine, bine stratificate care conţin, încă de la  bază, Pteropode (Spirialis) şi apoi, Ervilii, Ceriţi, Corali (probabil Heliastrea)”. In regiunea Govora-Râmnicu Vâlcea-Olăneşti Popescu (1954, p. 130) descrie “o serie marnoasă, groasă de peste 200 m,... In baza acestei serii apar câteva intercalaţiuni de marne tari, calcaroase, albicioase, care conţin Spirialis.” In zona Govora (Popescu, 1954, p. 130) descrie o succesiune groasă de 200 m constituită din marne. In baza succesiunii sunt prezente câteva intercalaţii de marne tari, calcaroase, albicioase, cu Spirialis. Grosimea redusă a formaţiunii nu a permis redarea ei cartografică pe hărţile lui Popescu (1954) şi Stoica et Schoverth (1962). Pe Valea Sărată, la Ocnele Mari, în cuprinsul Hărţii geologice 1: 50,000, foaia, 126d-Râmnicu Vâlcea (Marinescu et al., 1990), formaţiunea are 7-8 m grosime, cu trecere gradată la Şisturile cu Radiolari subjacente. Aceata conţine aici pe lângă Spiratella o asociaţie de foraminifere (Quinqueloculina contorta, Varidentella guriana, Nodobaculariella sulcata)(Marinescu et al., 1990, p. 6). Pe Valea Ciocadia, la vest de Valea Olteţului, peste Şisturile cu Radiolari de la nord de podul spre Bircii, stau 20 m de marne calcaroase, stratificate, cu intercalaţii grezoase şi cu câteva intercalaţii de  0,2-0,3 m grosime de calcare tari, în plăci, foarte bogate în Spirialis. Aceste roci trec la calcare argiloase cu Lithothamnion. In Valea Stoicii din sectorul Colibaşi (NE de Turnu Severin) formaţiunea are 7 m grosime (Marinescu, 1977). In profilul de la Colibaşi Orizontul Marnos cu Spirialis este constituit din argile nisipoase cenuşii cu Spiratella şi bogată asociaţie de foraminifere (Velapertina).

7.  Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Popescu (1954, p. 130);  (ii) Stoica et   Schoverth (1962, p. 41), Marinescu et al. (1994a, p. 32).

8.  Limite: Limita inferioară este la contactul cu Şisturile Argiloase cu Radiolari către care are loc o trecere litologică gradată (Popescu, 1954, p. 130). In zona Govora Orizontul Marnos cu Spirialis trece, ascendent, la marne nisipoase, des stratificate, bogate în resturi de plante şi cu intercalaţii subţiri de nisipuri şi rare tufuri, atribuite Buglovianului (Popescu, 1954, p. 131). Limita superioară este la contactul cu Stratele de Valea Morilor, volhiniene, din zona Turnu Severin. In Valea Ciocadia de la vest de Valea Olteţului limita superioară are caracter de tranziţie către Calcarele cu Lithothamnium. Pe Valea Sărată din cuprinsul Hărţii geologice 1: 50.000, foaia 126d-Râmnicu Vâlcea, există posibilitatea existenţei unei discontinuităţi de sedimentare corespunzătoare părţii terminale a Orizontului Marnos cu Spirialis şi Volhinianului inferior (Marinescu et al., 1990, p. 6).

9.  Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) Nannoplancton (Marinescu et al., 1994a, p. 32-33, cu listă); Sirialis (=Spiratella), foraminifere (alveoline, aglutinante)(Stoica et Schoverth, 1962, p. 41); (ii) Nannoplanctonul caracterizează  partea superioară a Zonei Discoaster exilis - NN6 (Subzona Cyclolithella annula)(Marinescu et al., 1994a, p. 32-33).

10.  Mediul depoziţional:

11.  Corelări: