- Statutul numelui:
- Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (iii) Depresiunea Getică.
- Vârsta: Meoţian superior (Moldavian).
- Sinonimie: “nisip cochilifer cu Hydrobii şi Congeria novorossica” (Motaş, 1952, p. 143); “strate cu Congeria novorossica” (Macarovici et al., 1965, p. 316); “Orizontul cu Congeria novorossica” (Marinescu, 1978, p.54); “the horizon with Congeria novorossica” (Marinescu et al., 1981, p. 17); “Stratele cu Congeria novorossica” (M. Ţicleanu, 2001, fişă litostratigrafică).
- Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Nu dispunem de informaţii; (ii) Mihăilă (1971, p. 32-33, tabelul 3, citând diferiţi autori)enumeră ocurenţele Orizontului cu Congeria novorossica: Valea Govora-Valea Luncavăţ; Valea Dâmboviţa-Valea Prahova; Valea Prahova-Valea Teleajenului; Valea Teleajenului-Valea Sărăţel; Valea Buzăului-Valea Bălăneasa; Valea Râmnicului-Valea Putnei.
- Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): La Sângeru (jud. Ploieşti, pe un afluent al Cricovului Sărat) Orizontul cu Congeria novorossica are peste 1 m grosime şi este constituit din marne argiloase, şistoase, cenuşii-negricioase, cu rare exemplare de C. novorossica navicula şi rare intercalaţii centimetrice de nisipuri roşcate cu lumaşele de C. novorossica navicula şi ostracode (Marinescu et al., 1981, p. 66). In Valea Ialomiţei, la Vulcana Pandele, nivelul cu C. novorossica are 0,3 m grosime şi este constituit din nisipuri cochilifere care conţin şi Hydrobia (Motaş, 1952, p. 143). In Valea Glodului, la Goleşti, jud. Vâlcea, Mihăilă (1971, p. 27) a descris nisipuri gălbui cu intercalaţii de pietrişuri mărunte şi nisipuri argiloase, lumaşelice cu Congeria navicula, Hydrobia, Theodoxus. La SE de Bengeşti, jud. Gorj (sat Prigoria), peste Stratele cu Leptanodonta (nisipuri, uneori oolitice) se găsesc nisipuri gălbui, nefosilifere şi apoi 0,4 m de nisip cenuşiu, lumaşelic, cu abundente Congeria novorossica navicula ce dau un adevărat lumaşel, ca ultim termen al Meoţianului.
- Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii):
- Limite: Limita inferioară este la contactul cu Stratele cu Leptanodonta. Limita superioară este la contactul cu depozitele Ponţianului, care la Prigoria sunt constituite din nisipuri uşor consolidate, cu un strat de 0,4-0,6 m grosime de gresie cărămizie cu Prosodacnomya rostrata, Pseudoprosodacna aff. littoralis semisulcatoides, Pseudocatyllus, Dreissena aff. simplex şi ostracode (Marinescu et al., 1981, p. 92).
- Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii):
- Mediul depoziţional:
- Corelări:
Literatura citată
SITUAREA FORMAȚIUNII PE HARTA GEOLOGICĂ A ROMÂNIEI, SCARA 1:200.000
1. Depresiunea Silvaniei
2. Depresiunea Borodului
3. Depresiunea Beiușului
4. Depresiunea Zarandului
5. Depresiunea Brad-Săcărâmb
6. Depresiunea Zlatna-Almașul Mare
7. Depresiunea Hațegului
8. Depresiunea Rusca Montană
9. Depresiunea Caransebeș-Mehadia
10. Depresiunea Bozovici-Nera
11. Depresiunea Sichevița
12. Depresiunea Carașova
13. Depresiunea Bahna-Orșova
14. Depresiunea Mureșului
15. Depresiunea Petroșani
16. Depresiunea Brezoi-Titești
17. Depresiunea Brașovului
18. Depresiunea Ciucului
19. Depresiunea Comănești
20. Depresiunea Gheorgheni
21. Depresiunea Dornei
22. Depresiunea Oașului
DENUMIREA FOILOR HĂRȚII GEOLOGICE SCARA1:200.000
1. DARABANI
2. SATU MARE
3. BAIA MARE
4. VIȘEU
5. RĂDĂUȚI
6. SUCEAVA
7. ȘTEFĂNEȘTI
8. ORADEA
9. ȘIMLEUL SILVANIEI
10. CLUJ
11. BISTRIȚA
12. TOPLIȚA
13. PIATRA NEAMȚ
14. IAȘI
15. SÎNNICOLAUL MARE
16. ARAD
17. BRAD
18. TURDA
19. TÎRGU MUREȘ
20. ODORHEI
21. BACĂU
22. BÎRLAD
23. JIMBOLIA
24. TIMIȘOARA
25. DEVA
26. ORĂȘTIE
27. SIBIU
28. BRAȘOV
29. COVASNA
30. FOCȘANI
31. REȘIȚA
32. BAIA DE ARAMĂ
33. TÎRGU-JIU
34. PITEȘTI
35. TÎRGOVIȘTE
36. PLOIEȘTI
37. BRĂILA
38. TULCEA
39. SULINA
40. TURNU-SEVERIN
41. CRAIOVA
42. SLATINA
43. NEAJLOV
44. BUCUREȘTI
45. CĂLĂRAȘI
46. CONSTANȚA
47. BECHET
48. TURNU-MĂGURELE
49. GIURGIU
50. MANGALIA