1. Statutul numelui:
2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (iii) Depresiunea Getică.
3. Vârsta: Meoţian superior (Moldavian).
4. Sinonimie: “nisip cochilifer cu Hydrobii şi Congeria novorossica” (Motaş, 1952, p. 143); “strate cu Congeria novorossica” (Macarovici et al., 1965, p. 316); “Orizontul cu Congeria novorossica” (Marinescu, 1978, p. 54); “the horizon with Congeria novorossica” (Marinescu et al., 1981, p. 17); “Stratele cu Congeria novorossica” (M. Ţicleanu, 2001, fişă litostratigrafică).
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Nu dispunem de informaţii; (ii) Mihăilă (1971, p. 32-33, tabelul 3, citând diferiţi autori)enumeră ocurenţele Orizontului cu Congeria novorossica: Valea Govora-Valea Luncavăţ; Valea Dâmboviţa-Valea Prahova; Valea Prahova-Valea Teleajenului; Valea Teleuajenului-Valea Sărăţel; Valea Buzăului-Valea Bălăneasa; Valea Râmnicului-Valea Putnei.
6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): La Sângeru (jud. Ploieşti, pe un afluent al Cricovului Sărat) Orizontul cu Congeria novorossica are peste 1 m grosime şi este constituit din marne argiloase, şistoase, cenuşii-negricioase, cu rare exemplare de C. novorossica navicula şi rare intercalaţii centimetrice de nisipuri roşcate cu lumaşele de C. novorossica navicula şi ostracode (Marinescu et al., 1981, p. 66). In Valea Ialomiţei, la Vulcana Pandele, nivelul cu C. novorossica are 0,3 m grosime şi este constituit din nisipuri cochilifere care conţin şi Hydrobia (Motaş, 1952, p. 143). In Valea Glodului, la Goleşti, jud. Vâlcea, Mihăilă (1971, p. 27) a descris nisipuri gălbui cu intercalaţii de pietrişuri mărunte şi nisipuri argiloase, lumaşelice cu Congeria navicula, Hydrobia, Theodoxus. La SE de Bengeşti, jud. Gorj (sat Prigoria), peste Stratele cu Leptanodonta (nisipuri, uneori oolitice) se găsesc nisipuri gălbui, nefosilifere şi apoi 0,4 m de nisip cenuşiu, lumaşelic, cu abundente Congeria novorossica navicula ce dau un adevărat lumaşel, ca ultim termen al Meoţianului.
7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii):
8. Limite: Limita inferioară este la contactul cu Stratele cu Leptanodonta. Limita superioară este la contactul cu depozitele Ponţianului, care la Prigoria sunt constituite din nisipuri uşor consolidate, cu un strat de 0,4-0,6 m grosime de gresie cărămizie cu Prosodacnomya rostrata, Pseudoprosodacna aff. littoralis semisulcatoides, Pseudocatyllus, Dreissena aff. simplex şi ostracode (Marinescu et al., 1981, p. 92).
9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii):
10. Mediul depoziţional:
11. Corelări:
Literatura citată
Macarovici N., Marinescu F., Motaş I.C., 1965, Asupra Neogenului superior şi a Ponţianului s. str. din Bazinul Dacic. Stud. cerc. geol.geofiz. geogr., Geol., 10, 2, 313-323.
Marinescu F., 1978, Stratigrafia Neogenului superior din sectorul vestic al Bazinului Dacic. Ed. Acad., 155 p.
Marinescu F., Ghenea C., Papaianopol I., 1981, Stratigraphy of the Neogene and the Pleistocene boundary. Cong. Carp.-Balc., XII, Guide to excursion A6, 111 p.
Mihăilă N., 1971, Stratigrafia depozitelor pliocene şi cuaternare dintre valea Oltului şi valea Vâlsanului (sectorul Râmnicu Vâlcea – Curtea de Argeş – Vâlsăneşti). Stud. teh.-econ., J7, 1-145.
Motaş I.C., 1952, Asupra stratigrafiei Mio-Pliocenului dintre Valea Ialomiţei şi Valea Dâmboviţei la nord de Târgovişte. D. S. Inst. Geol., 36, 140-145.