1. Statutul numelui: Acceptat.
2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (iii) Depresiunea Mureşului.
3. Vârsta: Maastrichtian inferior.
4. Sinonimie: “Faciesul proximal-litoral” (Dimian et Popa-Dimian, 1964, p. 110); “Faciesul proximal-detritic grosier” (Antonescu, 1973, p. 147); pro parte “Bozeş Formation” (Lupu, în Bleahu et al., 1981, p. 42); “Vurpăr Formation nom. nov.” (Codrea et Dica, 2005, p. 20, cu listă de sinonimii).
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Partea mijlocie a bazinului hidrografic al Văii Vinţei (Pârâul Cetăţii), afluent pe dreapta al Mureşului, la Vurpăr (NV de Vinţul de Jos), jud. Alba (Codrea et Dica, 2005, p. 20); (ii) Băcăinţi - Vurpăr - Pîclişa. Valea Străuinii oferă o expunere semnificativă a formaţiunii; Harta geologică în dimian et Popa-Dimian (1964); Harta geologică 1:200.000, foaia 18-Turda, caroul d3.
6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): Formaţiunea, groasă de 250 m, este astfel desrisă de Codrea et Dica (2005, p. 20): “yellowish silty sandstone, with polygenetic conglomerate and silts interbedded, sometimes with coal forming thin lens-like accumulations, indicating a clastic coast environment, with fan delta successions and several invasive marine episodes interbedded. In certain levels, the wood fragments and leaf imprints are numerous”. Dimian et Popa-Dimian (1964, p. 110-115) prezintă aspectele sedimentologice ale formaţiunii care este alcătuită din conglomerate, gresii groasiere, marne argiloase nisipoase, micacee, de culoare cenuşie. Conglomeratele, în strate de 02 - 5 m grosime, sunt polimictice, slab sortate, negradate. Ele sunt mai grosiere şi mai groase în aria estică de extindere (Valea Străuinii, Valea Bobului-Tăuţi). Spre V şi SV conglomeratele sunt treptat substituite de gresii grosiere şi microconglomeratice, masive. Stratele de conglomerate se suprapun formând bancuri. Intre strate şi între bancuri se intercalează secvenţe de marne argiloase nisipoase, micafere cenuşii şi cenuşii-albăstrii. In estul regiunii marnele constituie pachete groase de zeci şi de sute de metri, intercalate între conglomerate. A treia şitologie din cuprinsul formaţiunii este reprezentată de gresii grosiere, lenticulare, cu stratificaţie oblică şi încrucişată (Valea lui Mihai, Valea Vinţii). Dimian et Popa-Dimian (1964, p. 112-115) prezintă o analiză a tipurilor petrigrafice ale galeţilor din cuprinsul mai multor pachete de conglomerate.
7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Codrea et Dica (2005, p. 20).
8. Limite: Limita inferioară, discordantă, este la contactul cu Formaţiunea de Bozeş; limita superioară, tot discordantă, este la contactul cu Formaţiunea de Şard în facies Red Beds (Codrea et Dica, 2005, p. 20).
9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) Asociaţii de amoniţi şi moluşte, macrofloră, microfloră, menţionate de pe Valea Străuinii şi Valea Pîclişa.
10. Mediul depoziţional:
11. Corelări: