1. Statutul numelui: Valid.
2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (iii) Depresiunea Getică (Bazinul Brezoi-Titeşti).
3. Vârsta: Coniacian-Campanian inferior (Szasz, 1976, p. 198-199).
4. Sinonimie:
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Creasta Mesteacănului, între Valea lui Stan şi V. Lotrului şi zona satului Vasilatu, la vest de Brezoi, jud. Vâlcea (Szasz, 1976, p. 194); (ii) Valea Guşatului, Valea Ştiubeiului, Valea Suliţei (v. harta în Szasz, 1976); Harta geologică 1:200,000, foaia 27-Sibiu, caroul d2 (Codarcea et al., 1968; 1968a); Harta geologică 1:50,000, foaia 108d-Titeşti (Ştefănescu et al., 1982).
6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): (i) Succesiunea începe cu gresii cuaţitice, uneori microconglomerate care pe stânga Lotrului, la Vasilatu, au grosimi de la câţiva metri la 50 m. In alte zone grosimea acestor gresii variază între 1 şi 100 m. Pe creasta Mesteacănului ating grosimea maximă de 100 m. Orizontul bazal grezos trece gradat la gresii marnoase, micacee, friabile şi apoi la marne nisipoase, cenuşii, bogate în faună, groase de 300 m, vizibile pe stânga Lotrului. Marnele care constituie cea mai proeminentă parte a formaţiunii sunt nisipoase, cenuşii, tari, cu stratificaţie vizibilă sau indistinctă. Uneori ele au intercalaţii de gresii şi intercalaţii stratiforme feruginoase, roşcate, vizibile frecvet pe malul stâng al Lotrului. Ultimul termen al formaţiunii conţine roci cu aspect flişoid (alternanţe de gresii centimetrice şi metrice şi marne) urmate de marne frământate, apoi marne stratificate cu puţine gresii şi faună de amoniţi, inocerami şi Globotruncane; (ii) Pe Valea Guşatului şi Valea Ştiubeiului baza formaţiunii conţine conglomerate grosiere, roşii-violacee urmate de gresii fosilifere. Orizontul marnos atinge peste 500 m pe malul drept al Oltului şi este prezent p. V. Glodului, V. Suliţei, V. Stiubeiului, V. Guşatului, unde are grosimi de până la 100 m.
7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Szasz (1976, p. 194-196; 198-199).
8. Limite: Limita inferioară, transgresivă, este la contactul cu cristalinul Seriei de Debeş-Lotru. Limita superioară este la contactul cu conglomeratele de la baza Formaţiunii de Brezoi.
9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) Din gresiile bazale sunt citate asociaţii bogate de corali, brachiopode, moluşte (Szasz, 1976, p. 194). Din al doilea interval al formaţiunii (partea lui inferioară) provine o faună bogată cu Inoceramus mantelli mantelli, I. mantelli subrhaenanus, I. cf. bilobatus, Protexanites cf. storzi, Scaphites ex gr. ventricosus şi o asociaţie bogată microfaunistică cu Globotruncana (Szasz, 1976, p. 194). Din intervalul marnos propriu-zis provin faune de amoniţi, echinide şi inocerami (Szasz, 1976, p. 194-195).
10. Mediul depoziţional: Marin.
11. Corelări:
Literatura citată
Codarcea Marcela Dessila, Dimitrescu R., Stancu Josefina, 1968, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 27-Sibiu.
Codarcea Marcela Dessila, Stancu Josefina, 1968a, Harta geologică scara 1:200,000, foaia 27-Sibiu. Notă explicativă, 57 p.
Szasz L., 1976, Biostratigrafia şi paleontologia Cretacicului supeior din Bazinul Brezoi (Carpaţii Meridionali). D. S. Inst. Geol., 62, 4, 189-220.
Ştefănescu M., Hann H., Gheuca I., Szász L., Ştefănescu Marina, 1982, Harta geologică a României, scara 1:50,000, foaia 108d-Titeşti.