1. Statutul numelui:
2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (i) Seria de Bihor; (iii) Apusenidele Nordice Unitatea de Bihor.
3. Vârsta: Apţian (Bedoulian terminal)-Albian.
4. Sinonimie: “Complex detritic glauconitic” (Istocescu, 1970, p. 163, tabel); “complex detritic glauconitic” (Bordea et Istocescu, 1970, p. 54); “Complexul gresiilor glauconitice şi al calcarelor superioare cu pahiodonte” (Patrulius, în Ianovici et al., 1976, p. 209); “Complexul gresiilor glauconitice cu intercalaţii de calcar superior cu pahiodonte” (Bordea et al., 1986, pe Harta geologică 1:50,000, foaia 40b-Zece Hotare); “Formaţiunea de Vârciorog” (Cociuba, 1999, p. 22).
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) La sud de Vârciorog, pe versantul către Valea Copilului (afluent al Văii Topa) al Dealului Ţâclu (pentru partea inferioară a formaţiunii) şi văile Gruiul Ciuţii şi Măeşului (pentru partea superioară a formaţiunii); (ii) Harta geologică 1:200,000, foaia 9-Șimleul Silvaniei, caroul c2 (Lupu et al., 1967; Patrulius et al., 1968c); Harta geologică 1:50,000, foaia 40b-Zece Hotare (Bordea et al., 1986).
6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): Cociuba (1999, p. 22) dă următoarea definiţie: “succesiune de marne cenuşii sau negre, gresii marnoase, gresii glauconitice şi calcare cenuşii închise până la negre cu orbitolinide şi rudişti... totul ajungând la 400-500 m grosime”. La baza formaţiunii, pe paleorelieful de la partea superioară a calcarelor Formaţiunii de Valea Măgurii se găsesc acumulări de depozite feruginoase-bauxitice.
7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Cociuba (1999, p. 22).
8. Limite: Limita inferioară, erozivă, este la contactul cu Formaţiunea de Valea Măgurii (= Calcarele Medii cu Pahiodonte). Limita superioară este la contactul cu depozitele vraconian-turoniene de culoare roşie.
9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) Se cunosc puncte fosilifere cu amoniţi la confluenţa Văii lui Vasile (Valea Văsiei) cu Valea Măgurii; Dealul Varului, Pârâul Runcului, afluent al Văii Văsiei, Vârful Poniţa. Amoniţi: Dufrenoyia, Colombiceras, Helicancylus, Mathoceras, Pseudocrioceratites, Parahoplites, Acanthohoplites (Cociuba, 1999, p. 23-24); (ii) Amoniţii aparţin zonelor Dufrenoyia furcata (Bedoulian) şi Martinoides (Gargasian). Alte specii de amoniţi indică o vârstă clansayesiană (Hypanthoplites). Calcarele Formaţiunii de Vârciorog conţin şi asociaţii de foraminifere şi alge calcaroase (Mesorbitolina texana, Voloshinoides murgensis, Mesorbitolina subconcava, Carpathoporella fontis, Pseudolithothamnium album, Meandrospira cf. washitensis.
10. Mediul depoziţional:
11. Corelări:
Literatura citată
Bordea S., Istocescu D., 1970, Contribuţii la studiul stratigrafic al Cretacicului (Neocomian-Turonian) din partea vestică a Munţilor Pădurea Craiului. D.S. Inst. Geol., 55, 4, 49-57.
Bordea S., Bordea Josefina, Mantea G., Costea C., 1986, Harta geologică scara 1:50,000, foaia 40b-Zece Hotare.
Cociuba I., 1999, Studiul stratigrafic al depozitelor mezozoice din sud-vestul Pădurii Craiului. Rezumatul tezei de doctorat. 44 p.
Ianovici V., Borcoş M., Bleahu M., Patrulius D., Lupu M., Dimitrescu R., Savu H., 1976, Geologia Munţilor Apuseni. Ed. Acad., 631 p.
Istocescu D., 1970, Stratigrafia şi fauna depozitelor cretacice din zona Vîrciorog-Copăcel (Nord-vestul Pădurii Craiului, Munţii Apuseni). D. S. Inst. Geol., 54, 4, 161-164.
Lupu M., Borcoș M., Giușcă R., Bleahu M., 1967, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 9-Şimleul Silvaniei.
Patrulius D., Lupu M., Borcoş M., 1968c, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 9-Şimleul Silvaniei. Notă explicativă. 46 p.