1. Statutul numelui: Nume nou pentru Calcarele Medii cu Pahiodonte.
2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (i) Seria de Bihor; (iii) Apusenidele Nordice Unitatea de Bihor.
3. Vârsta: Apţian inferior (Bedoulian superior pro parte) (Cociuba, 1999, p. 22).
4. Sinonimie: “Calcarele Medii cu Pahioddonte” (Patrulius, în Patrulius et al., 1974, p. 24); “Formaţiunea de Valea Măgurii” (Cociuba, 1999, p. 21); “Valea Măgurii Formation” (Cociuba, 2000, p. 47).
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Carieră pe Valea Măgurii, aproape de confluenţa cu Valea lui Vasile (Valea Văsiei), la 3,5 km nord de Dobreşti, jud. Bihor, . Harta geologică 1:200,000, foaia 9-Șimleul Silvaniei, caroul c2 (Lupu et al., 1967; patrulius et al., 1968c); Harta geologică 1:50,000, foaia 40b-Zece Hotare (Bordea et al., 1986) Partea inferioară a succesiunii este vizibilă pe un “torent care coboară în carieră dinspre est, de pe culmea Poniţei“; partea superioară coincide cu partea superioară a carierei.
6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): (i) Cociuba (1999, p. 21) dă următoarea definiţie: “succesiune de calcare cenuşii sau cenuşii deschise, stratificate în bancuri metrice, în general fin micritice, dar şi pelmicrosparitice, cu orbitolinide şi rudişti, care stau peste marnele Formaţiunii de Ecleja”. In partea inferioară a succesiunii, mai deschisă la culoare, se găsesc concreţiuni silicioase cu mijloc calcaros care prin alterare se desfac cu aspect de coji gălbui (Valea Arsurilor, afluent drept al Văii Peştişel; malul stâng al Văii Rogojel). Partea superioară a succesiunii, fosiliferă, este biopelsparitică sau biopelmicrosparitică.
7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Cociuba (1999, p. 21-22).
8. Limite: Limita inferioară, uneori erozivă, este la contactul cu Stratele de Eclej Limita superioară este la contactul eroziv cu Formaţiunea de Vârciorog.
9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) Foraminifere (Pseudonummuloculina aurigerica, Paracoskinolina hispanica, P. maynci, Orbitolinopsis cuvillieri, O. kiliani, O. buccifer, O. pygmaea, Palorbitolina lenticularis, Derventia filipescui, Nautiloculina bronnimanni), alge (Salpingoporella muelhbergii, Pseudoactinoporella fragilis, Carpathoporella fontis).
10. Mediul depoziţional:
11. Corelări:
Literatura citată
Bordea S., Bordea Josefina, Mantea G., Costea C., 1986, Harta geologică scara 1:50,000, foaia 40b-Zece Hotare.
Cociuba I., 1999, Studiul stratigrafic al depozitelor mezozoice din sud-vestul Pădurii Craiului. Rezumatul tezei de doctorat. 44 p.
Cociuba I., 2000, Upper Jurassic-Lower Cretaceous deposits in the south-western part of Pădurea Craiului: Formal lithostratigraphic units. Stud. Univ. Babeş-Bolyai, Geol., 45, 2, 33-61.
Lupu M., Borcoș M., Giușcă R., Bleahu M., 1967, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 9-Şimleul Silvaniei.
Patrulius D., Lupu M., Borcoş M., 1968c, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 9-Şimleul Silvaniei. Notă explicativă. 46 p.
Patrulius D., Mantea G., Bordea S., Bordea Josefina, Popa Elena, Ştefănescu M., 1974, Studiul de sinteză al formaţiunilor tithonice şi barremiene din Autohtonul de Bihor, între: Crişul Repede şi Someşul Cald în vederea descoperirii de noi perimetre purtătoare de zăcăminte de bauxită. Raport, 28 p.