Formaţiunea de Sviniţa

1.  Statutul numelui: Valid.

2.  Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); m Unitatea structurală (iii): (ii) Formaţiunea cuprinde: Membrul de Temeneacia, Membrul de Pârâul Morilor, Membrul de Pârâul Ţiganilor; (iii) Autohtonul Danubian Intern (Pânza de Sirinia) (Codarcea, 1940); (Zona Şviniţa-Svinecea Mare) (Răileanu, 1953, 1960).

3.  Vârsta: Cretacic inferior (Hauterivian superior-Apţian inferior).

4.  Sinonimie: “Stratele de Şviniţa” (Răileanu, 1953, 1960).

5.  Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Comuna Şviniţa, jud. Mehedinţi. (22o6'30'' - 22o6'44'' Est şi 44o29'22'' - 44o30'10'' Nord). Secţiunea tip este stabilită in lungul Pârâului Vodiniciki, de la circa 600 m amonte de vărsare, până la gură, inclusiv aflorimentele din versanţii acestuia şi din semidebleul şoselei Orşova-Moldova Nouă, deasupra portului Şviniţa şi la temelia portului (acum acoperită). O coloană completă a succesiunii a fost dată în Avram (1976, planşa lucrării: coloana V = Vodiniciki, completată cu Vs şi Vd = versanţii acestuia şi D = semidebleul şoselei, la port); (ii)  Formaţiunea este larg răspândită în arealul localităţii omonime, în triunghiul format de malul Dunării de la biserica veche (inundată) spre aval, până la circa 500 m de gura pârâului Vodiniciki, Falia Şviniţa şi cursul mijlociu al pârâului menţionat, la circa 600 m de la vărsare. Formaţiunea constituie şi mici petice în versantul stâng al Văii Sirinia, pe interfluviul dintre Valea Belareka şi Valea Cenuşarilor şi dintre aceasta din urmă şi pârâul Raichici; Harta geologică 1:200,000, foaia 40-Turnu Severin, caroul a1 (Savu et Ghenea, 1967; Savu et al., 1966); Harta geologică 1:50,000, foaia 156a-Şviniţa (Năstăseanu et al., 1982).

Partea inferioară a formaţiunii (Membrul de Pârâul Morilor) aflorează pe Pârâul Morilor (= Vodiniciki); partea mediană (Membrul de Temeneacia) este deschisă doar ca secvenţe pe Valea Temeneacia (la nord de rezervorul de apă al satului şi aproape de gura văii), pe Pârâul Vodiniciki şi în versanţii acestuia, pe Pârâul Ţiganski şi pe şoseaua Orşova-Moldova Nouă, aval de Pârâul Vodiniciki şi deasupra portului Şviniţa; Membrul de Pârâul Ţiganilor aflorează doar în versantul drept al Pârâului Ţiganski, în cursul său inferior.

6.  Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): (i) Partea inferioară a succesiunii (40-45 m grosime) este formată din calcare fine, cenuşii, în alternanţă cu calcare albe asemănătoare celor din Neocomianul inferior, dar complet lipsite de accidente silicioase şi, la partea superioară, cu marnocalcare submetrice (Membrul de Pârâul Morilor); aceasta este urmată de o alternanţă monotonă (groasă de circa 70 m) de marne şistoase cu marnocalcare şi marno-argile cenuşii albicioase sau albăstrui cu concreţiuni de marcasită şi fosile piritizate (Membrul de Temeneacia). Membrul superior al formaţiunii (Membrul de Pârâul Ţiganilor), gros de circa 40 m, este detritic, este format din gresii cărbunoase, micacee, marnoase sau cu ciment calcaros.

7.  Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Avram (1976, p. 59, fig. 1 şi planşa anexă); (ii) Năstăseanu et al. (1982, pe macheta Hărţii geologice 1:50,000, foaia 156a-Şviniţa).

8.  Limite: Limita inferioară este de tranziţie de la Formaţiunea de Murguceva (Tithonian terminal-Hauterivian), marcată de dispariţia accidentelor silicioase în succesiunea depozitelor subjacente. Limita superioară este mascată de Falia Şviniţa; după datele existente mai la sud, pe teritoriul sârbesc (Rabrenovic, 1997) membrul superior al formaţiunii continuă cel puţin până în Albianul superior (Vraconian), fără indicaţii asupra relaţiilor cu unităţile suprajacente.

9.  Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) Membrii inferior şi mediu ai formaţiunii sunt bogat fosiliferi (îndeosebi amoniţi de vârstă Hauterivian superior-Apţian inferior, aparţinând intervalului dintre zonele Balearites baleari şi Deshayesites weissi). Frecvenţa mare a ammonoideelor a permis aici studii de referinţă pentru biozonarea Hauterivianului şi Barremianului (Avram, 1994). Membrul superior a oferit fosile sporadic (Boldur et Avram, 1972; Năstăseanu et Avram, 1986) care arată prezenţa Apţianului superior (Clansayesian) şi Albianului mediu.

10.  Mediul depoziţional: Tranziţia de la succesiunea dominant calcaroasă de la baza formaţiunii către cea detritică de la partea ei superioară, indică micşorarea progresivă a adâncimii şi apropierea de sursa materialului detritic, trecând printr-un interval (Membrul de Temeneacia) în care mediul de sedimentare reducător a condus la piritizarea fosilelor şi la formarea de concreţiuni de marcasită.

11.  Corelări: Formaţiunea este corelabilă cu zona dintre Doni Milanovac şi Greben unde o succesiune, mai bogat fosiliferă decât cea din arealul Şviniţa, prezintă tranziţia de la o secvenţă apţian inferioară la una gargasiană, clansayesiană şi albiană (Rabrenocic, 1997).

                                                                                                Dr. E. Avram, 1998