1. Statutul numelui:
2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (ii) Formaţiunea cuprinde doi membri: Membrul de Pietrăria şi Membrul de Muncelu; (iii) Platforma Moldovenească.
3. Vârsta: Sarmaţian mediu (Basarabian superior) (Ionesi et al., 2005, p. 380).
4. Sinonimie: “Orizontul nisipurilor şi gresiilor de Şcheia” (Jeanrenaud, 1961, p. 420); “Nisipurile şi gresiile de Şcheia” (Grasu et al., 2002, p. 298); “Formaţiunea de Şcheia“ (Ionesi et al., op. cit., p. 369).
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Cariera din faţă, la Şcheia, la SV de Iaşi, jud. Iaşi (Grasu et al., op. cit., p. 302 şi fig. 154). Ionesi et al. (op. cit., p. 370) indică versantul NV al Dealului Muscel, aflorimentul din Ruptura Pietrăriei; (ii) Formaţiunea are extindere mare între Prut şi Siret (bazinul Bârladului-mal stâng Siret); perimetrul localităţilor Şcheia şi Mogoşeşti (dealurile Muncelu, Căueşti, Fauru), Bohotin, Şcheia, Răducăneni, Bordeşti; Harta geologică 1: 200,000, foaia 14-Iaşi, carourile c3, c4 (Saulea, 1966; Săndulescu et Bratu, 1966).
6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): (i) Succesiunea, groasă de circa 20-25 m (Ionesi et al. op. cit., p. 373, figura 72) are în bază (3-5 m) calcare oolitice în strate separate de intercalaţii nisipoase (=Membrul de Pietrăria). Urmează 7-8 m argile, argile nisipoase, siltite, nisipuri argiloase, apoi 10 m de nisipuri cu intercalaţii subţiri de gresii care spre partea superioară sunt albicioase şi conţin lentile de nisip brun şi roşcat (=Membrul de Muncelu). Nisipurile albicioase conţin lumaşele de bivalve şi gasteropode, slab cimentate.
7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) David (1922, din Ionesi et al., op. cit., p. 369); (ii) Denumirea formaţiunii a fost emendată de Jeanrenaud, apoi de Ionesi et Ionesi (Ionesi et al., op. cit., p. 369).
8. Limite: Limita inferioară este la contactul cu Formaţiunea de Bârnova-Muntele (peste nivelul de argile cenuşii, groase de 5-6 m de la partea superioară a acestei formaţiuni). Limita superioară este neprecizată. In succesiune ar urma Formaţiunea de Balta-Păun.
9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) Bivalve, gasteropode, foraminfere, ostracode, vertebrate (Ionesi et al. op. cit., p. 374-380 şi Tabelul 35); (ii) După fauna de gasteropode Formaţiunea de Şcheia aparţine Biozonei cu Gibbula beaumonti-Potamides nefaris.
10. Mediul depoziţional: Marin, de plajă (crăpături de uscare, urme de picături de ploaie).
11. Corelări: Formaţiunea se corelează cu Formaţiunea de Repedea (Ionesi et al., op. cit., p. 370), Formaţiunea de Bujor şi cu Formaţiunile de Bălăneşti şi de Măgura din Republica Moldova.
Literatura citată
Grasu C., Brânzilă M., Miclăuş Crina, Boboş I., 2002, Sarmaţianul din sistemul bazinelor de foreland ale Carpaţilor Orientali. Ed. Tehnică, 407 p.
Ionesi L., Ionesi Bica, Lungu A., Roşca V., Ionesi V., 2005, Sarmaţianul mediu şi superior de pe Platforma Moldovenească. Ed. Academiei, 558 p.
Jeanrenaud P., 1961, Contribuţii la geologia Podişului central moldovenesc. An. Univ. Al. I. Cuza, Iaşi, 17, 65-77.
Saulea Emilia, 1966, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 14-Iaşi. Notă explicativă.
Săndulescu Jana, Bratu Elena, 1966, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 14-Iaşi.