Nisipurile de Belfir

1.  Statutul numelui:

2.  Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (iii) Depresiunea Zarandului.

3.  Vârsta: Miocen superior (Ponţian mediu = Portaferian superior).

4.  Sinonimie: “Orizontul superior nisipos cu Phylloccardium complanatum” (Istocescu, 1971, p. 127); “nisipurile de Belfir cu Phyllocardium complanatum Fuchs şi Limnocardium banaticum Fuchs” (Ianovici et al., 1976, p. 288).

5.  Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Belfir, pe Crişul Negru, la sud de Tinca, jud. Bihor, “sub depozitele aluviale ale Crişului Negru, în talvegul Crişului şi în fruntea terasei intermediare la Belfir” (Istocescu, 1971, p. 127) (pe Harta geologică 1:100,000 din lucrarea Istocescu, 1971); (ii) Istocescu (1971, fig. 40 la p. 130).

6.  Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): (i) “nisipuri grosiere cenuşiu-verzui, stratificate, prezentând intercalaţii de marne nisipoase cenuşii cu resturi de plante şi cu  numeroase mulaje de cochilii..” (Istocescu, 1971, p. 127).

7.  Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Neprecizată; (ii) Istocescu (1971, p. 127); Ianovici et al. (1976, p. 288).

8.  Limite: Limita inferioară este la contactul cu Orizontul marnelor nisipoase cu Valenciennesia şi Congeria rhomboidea; limita superioară este la contactul discordant cu depozitele aluviale ale Crişului Negru (Istocescu, 1971, p. 128 şi fig. 44 la p.151).

9.  Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) Limnocardium (pannonicardium) dumicici, L. para-zujovici, L. secans, L. banaticum, L. pseudo-petersi, L. proximum, Valvata, Pyrgula, Hydrobia, Bulimus, Dreissensia, etc. (Istocescu (1971, p. 127).

10.  Mediul depoziţional:

11.  Corelări: Istocescu (1971, p. 128) paralelizează această entitate litostratigrafică cu “stratele superioare cu congerii din Ungaria şi Austria, putându-se paraleliza cu Ponţianul de la exteriorul Carpaţilor”.