1. Statutul numelui: In uz.
2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (iii) Platforma Moldovenească.
3. Vârsta: Miocen superior (Basarabian superior).
4. Sinonimie: “Nisipurile de Bârnova” (Jeanrenaud, 1971, p. 67); “Nisipurile şi argilele de Bârnova” (Grasu et al., 2002, p. 272); pro parte “ Membrul de Pârâul Pietrei “ (Ionesi et al., 2005, p. 324); “Formaţiunea de Bârnova-Muntele” (Ionesi et al. op. cit., p. 311).
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Localitatea Bîrnova, la izvoarele p. Vaslueţ (la sud de Iaşi) (Jeanrenaud, 1971, p. 67). Ionesi et al. (op. cit., p. 310-311) indică faptul că denumirea formaţiunii (numită de ei drept Formaţiunea de Bârnova-Muntele) provine de la două localităţi tip: una pe dreapta Prutului (Bârnova), alta pe stânga Prutului (dealul La Munte, în Republica Moldova); (ii) Harta geologică scara 1: 100,000 (în Jeanrenaud, op. cit.); Harta geologică în Grasu et al. (op. cit., p. 255); Harta geologică 1: 200,000, foaia 14-Iaşi, caroul b3 (Saulea, 1966; Săndulescu et Bratu, 1966).
6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): (i) Nisipurile de Bârnova, groase de 12-20 m, sunt constituite din “nisipuri fine gălbui, micacee cu intercalaţii subţiri argiloase” (Jeanrenaud, op. cit., p. 67); (ii) “prezintă şi unele variaţii laterale de facies, în sensul că intercalaţiile argiloase devin mai puternice şi nisipurile înseşi prezintă treceri spre nisipuri argiloase. Creşterea conţinutului argilos se produce în partea de nord-vest a regiunii” (Jeanrenaud, op. cit., p. 67). Baza formaţiunii, în cariera Vlădiceni-Iaşi (în Dealul Blănarului) este constituită din argle vinete, nefosilifere, argile cafenii, foarte plastice, cu cristale de gips, argile vinete cu gips, siltite şi nisipuri cu Mactre mici (Ionesi et al. op. cit., p. 311). Grosimea stratelor de nisip creşte treptat până la 2 m. Partea superioară a formaţiunii, în aflorimentul de la localitatea Bujor (Dealul Măcriş), deschisă pe 15-16 m grosime, este constituită din nisipuri masive, albicioase şi gălbui, mediu şi fin granulare, cu intercalaţii de siltite şi de galeţi de argile cenuşii. (Ionesi et al. op. cit., p. 318). Nisipurile prezintă stratificaţie oblică şi încrucişată.
7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Jeanrenaud (op. cit., p. 67); Coloana litologică la localitatea tip este ilustrată de Grasu et al. (op. cit., fig. 149 la p. 283); (ii) Ionesi et al. (op. cit., p. 311); Grasu et al. (op. cit., p. 272-287).
8. Limite: Limita inferioară se situează la contactul cu Argilele cu Cryptomactra, deschisă în cariera Vlădiceni-Iaşi (Ionesi et al. op. cit., p. 311-312), peste ultimul nivel cu Cryptomactra, acolo unde încep argile vinete, nefosilifere, urmate de argile cafenii, plastice, cu gipsuri. Limita superioară este la contactul cu Formaţiunea de Măgura, cu Formaţiunea de Bălăneşti şi cu Formaţiunea de Bujor (Ionesi et al. op. cit., p. 316-319 şi figurile 60-62). După Grasu et al. (op. cit., p. 270) limita inferioară la contactul cu Argilele şi Nisipurile de Vlădiceni “este mai greu de stabilit “ la localitatea tip.
9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) Frecvente valve întregi de Mactra, Helix, ostracode; intercalaţii subţiri cu Congerii (Jeanrenaud, op. cit., p. 67); Sunt citate de asemenea Mactre mici, Congerii ca faune endemice (Biozona fabreana-fittoni (Ionesi et al., op. cit., p. 340); gasteropode, ostracode, foraminifere, vertebrate acvatice şi terestre, păsări. Liste de faune în Ionesi et al. (op. cit., p. 332-336 şi Tabelul 31) şi Paghida-Trelea (1969, p. 113). După Grasu et al. (op. cit., Tabelul 113 la p. 273) asociaţia faunistică include Mactra podolica, M. tapessoides, M. naviculata, M. caspia podolica, Congeria div. sp., Melanopsis, Neritina, Hidrobia, Viviparus, Valvata, Planobis, Hipperion af. sarmaticum.
10. Mediul depoziţional: Biofaciesul formaţiunii indică mediu marin slab salmastru (Ionesi et al. op. cit., p. 341-344). După Grasu et al. (op. cit., p. 282-284) asociaţiile de faciesuri ale Nisipurilor de Bârnova indică: shoreface, foreshore, lagună, cu caracter de progradare în condiţii hidrodinamice scăzute.
11. Corelări:
Literatura citată
Grasu C., Brânzilă M., Miclăuş Crina, Boboş I., 2002, Sarmaţianul din sistemul bazinelor de foreland ale Carpaţilor Orientali. Ed. Tehnică, 407 p.
Ionesi L., Ionesi Bica, Lungu A., Roşca V., Ionesi V., 2005, Sarmaţianul mediu şi superior de pe Platforma Moldovenească. Ed. Academiei, 558 p.
Jeanrenaud P., 1971, Harta geologică a Moldovei Centrale dintre Siret şi Prut. An. Univ. Al. I. Cuza, Iaşi, 17, 65-77.
Paghida-Trelea, Natalia, 1969, Micro- şi mezofauna de apă îndulcită din Besarabianul Podişului Central Moldovenesc. An. Univ. Al. I. Cuza, Iaşi, 15, 113-118.
Saulea Emilia, 1966, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 14-Iaşi. Notă explicativă.
Săndulescu Jana, Bratu Elena, 1966, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 14-Iaşi.