1. Statutul numelui: Incert.
2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (iii) Domeniul Getic, Unitatea de Borăscu (Gherasi et al., 1986, p. 75) sau Domeniul Danubian Extern (după Pop, în Iancu, 1986, comentariu la p. 127).
3. Vârsta: post Albian (dedusă din legenda hărţii geologice în Gherasi et al., 1986); Senonian (cf. Pop, 1963, p. 378, vârsta “Complexului superior”, echivalent al Formaţiunii de Soarbele).
4. Sinonimie: “Formaţiunea de Soarbele” (Gherasi et al., 1986, p. 76); pro parte “Complexul superior” (Pop, op. cit., p. 378); pro parte “La sous-formation de Măneasa” (Pop, 1986, p. 114); pro parte “La sous-formation de Paltina” (Pop, op. cit., p. 118).
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Circul glaciar Soarbele, jud. Hunedoara (v. harta geologică în Gherasi et al., 1986); (ii) Malul drept al Văii Paltina, malul stâng al Văii Lăpuşnicul Mare; Harta geologică 1:200,000, foaia 32-Baia de Aramă, caroul a4 (Năstăseanu et Bercia, 1968; Năstăseanu et al., 1968); Harta geologică 1:50,000, foaia 123b-Muntele Oslea. Comparând harta geologică anexată lucrării lui Pop (1963) cu cele din lucrările Gherasi et al. (op. cit.) şi Iancu (1986, fig. 3 la p. 116) se observă că Formaţiunea de Soarbele figurată pe ultimele două hărţi coincide cu aria de extindere a Membrului de Paltina al Formaţiunii de Cernişoara figurat pe harta lui Pop (acolo numit “Complexul superior”).
6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): După Gherasi et al. ( op. cit., p. 76)
“Rocile tipice pentru Formaţiunea de Soarbele sunt calcare grezoase micacee de culoare cenuşie sau verzui, mai rar violacee, cărora alteraţia atmosferică le conferă o nuanţă brună caracteristică. Cantitatea de calcit variază foarte mult uneori chiar la scara secţiunii subţiri, în care caz alternanţa laminelor carbonatice cu altele de cuarţ şi mice defineşte stratificaţia S0”. In afloriment se observă intersecţia stratificaţiei cu un clivaj axial penetrativ (S1), la intervale de 1-10 mm. Pe Valea Paltina calcarele grezoase alternează cu conglomerate şi gresii poligene cu grosimi metrice. Aceste roci grosiere remaniază şisturi cristaline de Sebeş-Lotru sau calcare cu entroce (Gherasi et al., op. cit., p. 77).
7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Gherasi et al. (op. cit., p. 76-77); (ii) Pop (op. cit., 1986, p. 114-118, 128).
8. Limite: Limita inferioară este la contactul cu Formaţiunea de Izvorul Paltinei căreia i-a fost atribuită vârsta Apţian-Albian (Gherasi et al., op. cit., p. 76 şi harta geologică însoţitoare). Aceste raporturi apar inversate la Iancu (op. cit., fig. 3 la p. 116, contrazicând afirmaţia autoarei, de la p. 117). Limita superioară este neprecizată.
9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii):
10. Mediul depoziţional:
11. Corelări:
Literatura citată
Gherasi N., Berza T., Seghedi Antoaneta, Mihai S., Iancu Viorica., 1986, Structura geologică a părţii nordice a Masivului Godeanu (Carpaţii Meridionali). D. S. Inst. Geol., 70-71, 5, 63-85.
Iancu Viorica, 1986, Unités structurales supragétiques et infragétiques de la partie ouest des Carpathes Méridionales. D. S. Inst. Geol., 70-71, 5, 109-127.
Năstăseanu S., Bercia I., 1968, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 32-Baia de Aramă. Notă explicativă, 46 p.
Năstăseanu S., Bercia I., Bercia Elvira, Biţoianu Cornelia, 1968, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 32-Baia de Aramă.
Pop Gr., 1963, Contribuţii la cunoaşterea Paleozoicului şi Mezozoicului din părţile de est şi nord-est ale Masivului Godeanu (Carpaţii Meridionali). Stud. cerc. geol.geofiz. geogr., Geol., 8, 3, 369-391.
Pop Gr., 1986b, Les formations néocrétacées de Soarbele (Carpathes Meridionales). D. S. Inst. Geol., 70-71, 4, 109-131.