1. Statutul numelui:
2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (ii) Succesiunea cuprinde trei membri: Gresia de Almaşu (=Orizontul grezos al acesteia), Conglomeratele de Almaşu Superioare şi Gresia de Moişa (=Nivelul gresiilor verzi superioare) (Mirăuţă et Mirăuţă (1964, p. 140-141 şi planşele 2 şi 3); (iii) Pânza Cutelor Marginale.
3. Vârsta: Miocen inferior.
4. Sinonimie: “Subdiviziunea superioară a Miocenului inferior” (Mirăuţă et Mirăuţă (1964, p. 140), pro parte “Formaţiunea grezo-conglomeratică verde” (Micu, 1967a, 1967b).
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Localitatea tip neprecizată; (ii) Pe Harta geologică 1: 200,000, foaia 13-Piatra Neamț, carourile b2, c2 (Mirăuță, 1968; Joja et al., 1968b); Harta geologică 1: 50,000, foile 35d-Crăcăoani (Micu, 1967a) şi 48b-Piatra Neamţ (Micu, 1967b) formaţiunea este reprezentată de termenii e, f, g ai Formaţiunii grezo-conglomeratice verzi. Formaţiunea este extinsă în zona Poiana-Bălţăteşti, jud. Neamţ (Harta geologică 1:20,000 în Mirăuţă et Mirăuţă, 1964).
6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): (i) Nu dispunem de informaţii privind secţiunea tip. Mirăuţă et Mirăuţă (1964, p. 138) au arătat că Molasa Roşie Inferioară se dezvoltă în două faciesuri: un facies marnos-grezos (Orizontul Roşu sau Stratele de Tescani) şi un facies grezo-conglomeratic. Acest din urmă facies este descris aici drept Molasa Roşie Inferioară. Succesiunea constituită din cei trei membri este descrisă de Mirăuţă et Mirăuţă (1964, p. 140-141). Grosimile indicate de autori sunt: 150-200 m la Almaşu şi 20-30 m la Bălţăteşti, pentru membrul inferior; 200-300 m pentru membrul mijlociu; 20-30 m pentru membrul superior.
7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Mirăuţă et Mirăuţă (1964, p.138-142).
8. Limite: Limita inferioară a Molasei Roşii Inferioare este la contactul cu Formaţiunea Saliferă Inferioară (cu termenul ei final, Gresia de Condor). Limita superioară este la contactul cu Formaţiunea Cenuşie cu Gipsuri.
9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii):
10. Mediul depoziţional:
11. Corelări: Molasa Roşie Inferioară din zona Bălţăteşti-Poiana-Valea Almaşului-Iapa-Tazlău se corelează cu Stratele de Tescani din zona Dărmăneşti-Iapa-Tazlău (Mirăuţă et Mirăuţă (1964, planşa 3); Micu (1967a, 1967b) corelează depozitele corespunzătoare Molasei Roşii Inferioare cu Stratele de Hârja (=Formaţiunea Roşie). De asemenea se corelează cu Formaţiunea (Stratele) de Măgireşti şi cu Gresia de Moişa din Pânza Subcarpatică.
Literatura citată
Joja T., Mirăuţă Elena, Alexandrescu Gr., 1968b, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 13-Piatra Neamţ, Notă explicativă, 45 p.
Micu M., 1967a, Harta geologică a României, scara 1:50,000, foaia 35 d-Crăcăoani.
Micu M., 1967b, Harta geologică a României, scara 1:50,000, foaia 48 b-Piatra Neamţ.
Mirăuţă O., 1968, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 13-Piatra Neamţ.
Mirăuţă O., Mirăuţă Elena, 1964a, Flişul cretacic şi paleogen din valea Cuejdiului şi valea Horaiţei. D. S. Inst. Geol., 50,1, 131-146.
Mirăuţă O., Mirăuţă Elena, 1964c, Faciesurile si tectonica molasei miocene din anticlinalul fals Almaşu (N Piatra Neamţ). D. S. Inst. Geol., 49, 2, 137-146.