Flişul de Tocila-Secul

1. Statutul numelui:

2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (iii) Pânza de Botiza, în Zona Flişului Transcarpatic (Bombiţă, 1966, p. 207, fig. 1).

3. Vârsta: Paleocen-Eocen superior.

4. Sinonimie: “flişul de Tocila-Secul” (Bombiţă, 1966, p. 206); “Eocen în facies de fliş (ortofliş de Tocila-Secul)” (Bombiţă, 1971, p. 37); ?“Fliş de Tocila” (Săndulescu et Russo-Săndulescu, 1981, pe Harta geologică 1:50,000, foaia 19a-Poiana Botizii, cu referire la intervalele (b) şi (c) ale Flişului de Tocila-Secul din definiţia lui Bombiţă, 1966); “Flysch de Tocila” (Săndulescu et Bratu, 1984, p. 124 pentru intervalele (b) şi (c) ale formaţiunii din definiţia lui Bombiţă, 1966); ?“Gresia de Secu” (Săndulescu et Russo-Săndulescu, 1981, pe Harta geologică 1:50,000, foaia 19a-Poiana Botizii, cu referire la intervalul (d) al Flişului de Tocila-Secul din definiţia lui Bombiţă, 1966).

5.   Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Valea Tocila şi Muntele Secul, la nord de Poiana Botizii (v. harta în Bombiţă, 1971, pl. XIX-2); (ii) Harta geologică 1:200,000, foile 3-Baia Mare (Gherasi et Bombiţă, 1967; Gherasi et al., 1967) şi 4-Vişeu (Bleahu et al., 1968; Patrulius et al., 1968); hărţi geologice 1: 50,000 în Bombiţă (1966, 1971); Harta geologică 1:50,000, foaia 19a-Poiana Botizii  (Săndulescu et al., 1975; Săndulescu et Russo Săndulescu, 1981).

6.  Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): Formaţiune cu caracter de fliş tipic, cu o grosime de peste 1000 m, are în alcătuire patru intervale litologice cu extindere areală neuniformă. Bombiţă (1966, p. 206-209 şi fig. 1 la p. 207) descrie:

a) un pachet vărgat de 15 m grosime, care aflorează numai în satul Poiana Botizii, constă din  “alternanţe decimetrice de marne argiloase violacee şi verzui. Conţinutul paleontologic constă dintr-o asociaţie de foraminifere aglutinante.”

b) o stivă de circa 650 m grosime cu  “ritmicitate strânsă, de fliş” constă  “în proporţie relativ egală, din gresii şi marnoargile verzui în stare proaspătă şi brune-ruginii pe feţele supuse alterării. Gresiile sunt calcaroase şi micafere, cu lamele mari de muscovit dispuse paralel cu laminaţia. Stratele de gresie au grosimi variabile între 15-25 cm mai rar 50 cm şi feţe inferioare plane, cu numeroase mecanoglife şi bioglife; sunt puternic cimentate în jumătatea bazală şi se sparg perpendicular pe planele de stratificaţie. In treimea lor superioară stratele de gresie devin mai moi, şistoase, cu laminaţie în mod frecvent convolută.” Acest interval este considerat sincron cu Gresia de Strîmtura (din cuprinsul Flişului de Petrova al Solzului Petrova) (Bombiţă, 1971, p. 40).

c) Un interval de 150 m grosime constituit predominant din  “şisturi argiloase şi argilite cenuşii-verzui, cu feţe lucioase cafenii-brune, în strate de 2-3 m, în alternanţă cu gresii şistoase cenuşii.”

d) Un interval litologic, prezent la limita Transilvaniei cu Maramureşul (Munţii Secul şi Runcaşul), este constituit din gresii grosiere ori microconglomeratice în strate de 2-8 m grosime, cu cuiburi de marne limonitice.

Flişul de Tocila-Secul a fost subdivizat ulterior (Săndulescu et Russo Săndulescu, 1981, pe Harta geologică 1:50,000, foaia 19a-Poiana Botizii) în Flişul de Tocila, Gresia de Secu şi Flişul de Valea Vinului.   

7.  Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Bombiţă (1966, p. 206-209); (ii) Bombiţă (1971, p. 37-42).

8. Limite: Limita inferioară este concordantă, la contactul cu marnele roşii cu globotruncane. Limita superioară cu caracter eroziv.

9.  Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): Intervalul litologic (b) prezintă, la baza stratelor grosiere asociaţii de nummuliţi, discocycline, asterocycline care indică o vârstă ante-Luteţian (Bombiţă, 1966, p. 208).

10. Mediul depoziţional:

11. Corelări: Flişul de Tocila-Secul se corelează cu Stratele de Petrova descrise de L. Atanasiu din Solzul Petrovei, din Maramureş (Bombiţă, 1971, p. 41).