Formaţiunea de Şard

1.  Statutul numelui: Acceptat.

2.  Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (iii) Depresiunea Mureşului.

3.  Vârsta: Maastrichtian-Priabonian.

4. Sinonimie: “Şard Formation nom. nov.” (Codrea et Dică, 2005, p. 20); pro parte “complexe détritique rouge d'Alba Iulia” (Ilie et Mamulea, 1958, p. 108); “Maastrichtian mediu şi superior” (pe harta geologică în Dimian et Popa-Dimian, 1964); pro parte “complex continental de depozite roşietice vărgate” (Bleahu et Dimian, 1967, p. 297); “Faciesul detritic roşu Maastrichtian mediu şi superior” (Antonescu, 1973, p. 149); pro parte “Bozeş Formation” (Lupu, în Bleahu et al., 1981, p. 42); pro parte “la formaţion de Ciula” şi pro parte “la formation de Densuş” (Antonescu et al., 1983, p. 72); “Upper Maastrichtian (continental facies)” (Grigorescu, 1987, fig. 1 la p. 190); “Vinţu de Jos Strata” (Therrien et al., 2002, citaţi de Codrea et Dică, 2005, p. 21).

5.  Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Valea Tuiuşului, lângă Şard, jud. Alba (Codrea et Dică, 2005, p. 21 şi fig. 1 la p. 20); (ii) Oarda de Jos, Ighiu, Valea străuinii, Lancrăm, Sebeş, Vurpăr-Pîclişa-Dealul Mamutului (Antonescu, 1973, p. 149; Codrea et Dică, 2005, p. 21); Harta geologică 1:200,000, foaia 18-Turda, caroul d3 (Lupu et al., 1967; 1967a).

6.  Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): Formaţiunea, groasă de circa 1000 m, este constituită din nisipuri şi pietrişuri (acumulări de canal fluviatil), silturi roşii cu nivele pedogene cu urme de rădăcini (acumulări overbank); argile siltice cenuşii-negricioase şi calcrete (acumulări lacustre şi de mlaştină) (Codrea et Dică, 2005, p. 21). Litologia formaţiunii a fost descrisă şi de Dimian et Popa-Dimian (1964, p. 116) în zona Vurpăr. Aici se găsesc “marne şi argile tari, fin nisipoase, roşii vărgate cu pete verzui (calcaroase), în strate cu grosimi de ordinul metrilor, conţinând uneori galeţi de 1-2 cm (ofiolite, andezite, cuarţ). In al doilea rând, apar frecvent, în strate de 0,5 - 2,5 m, gresii grosiere friabile, polimictice, arcoziene /conţinând cuarţ, feldspaţi, tufuri, remanieri de roci pelitice violacee şi verzi); ele prezintă un aspect pestriţ caracteristic şi un colorit general cenuşiu-verzui deschis. In ordinea frecvenţei, în al treilea rând urmează conglomeratele, în strate cu grosimi de ordinul metrilor, cu elemente de 0,5 - 10 cm diametru, alcătuite din cuarţite albe, rubanate, negre, roşii, micaşisturi, pegmatite, calcare jurasice şi cretacice, ofiolite şi andezite cu mineralizaţii, precum şi numeroase remanieri intraformaţionale de roci argilo-marnoase. In general, conglomeratele şi gresiile apar intim asociate între ele, prezentând tranziţii între ele atât pe laterală cât şi pe verticală. Rocile menţionate prezintă foarte frecvent stratificaţie oblică la scară mare. Ele apar net subordonate faţă de marno-argile”.

7.  Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) (Codrea et Dică, 2005, p. 20).

8.  Limite: Limita inferioară, discordantă (uneori discordanţă unghiulară) este la contactul cu Formaţiunea de Vurpăr; limita superioară, discordantă, este la contactul cu Formaţiunea de Ighiu (Codrea et Dică, 2005, fig. 2 la p. 21).

9.  Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) Characee, indicând episoadele lacustre din cuprinsul formaţiunii. Codrea et Dică (2005, p. 21) menţionează variatele tipuri de resturi fosilifere in situ din cuprinsul formaţiunii: Dinosaurieni, Crocodilieni, Chelonieni, comparabile celor din Depresiunea Haţegului. Antonescu (1973, p. 151) a identificat o microfloră cu Pseudopapillopollis praesubhercynicus.

10.  Mediul depoziţional: Continental (acumulări de canal fluviatil, acumulări overbank, acumulări lacustre şi de mlaştină) (Codrea et Dică, 2005, p. 21).

11.  Corelări: