1. Statutul numelui:
2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (iii) Cuvertura posttectonică a Munţilor Poiana-Ruscă.
3. Vârsta: ? Albian (ante-Vraco-Cenomanian).
4. Sinonimie: “formaţiunea de Poieni” (Mureşan, 1970, p. 61).nu este la Literatura
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Poieni, jud. Hunedoara (v. harta geologică în Mureşan, 1970); (ii) Zona Roşcani-Poieni-Tomeşti; Iazuri (acumulări de 30-40 m grosime); Poiana Crivina, Poiana Muşii, la sud de Sohodol, zona Bătrâna; Luncani-Căprişoara-Albita; Acumulări de blocuri de cuarţite slab feruginoase şi depozite lateritice constituie iviri de mici dimensiuni. Acumulări limonitice şi manganoase se găsesc în zona Luncani la Ludwig, Ştefania, Dealul Brăcinarului, Faţa Lupului (Mureşan, 1970, p. 61-62); Harta geologică 1: 200,000, foaia 25-Deva, caroul b2 (Gherasi et al., 1967; 1968); Harta geologică 1: 50,000, foaia 88d-Luncani (Mureşan et Orăşanu, 1972).
6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): (i) După Mureşan (op. cit., p. 60-61) formaţiunea conţine depozite “constituite predominant din blocuri nerulate de roci cuarţoase, frecvent slab feruginoase (uneori şi slab manganoase), cu structură adesea brecioasă şi cavernoasă; aspectul cavernos (relativ apropiat de cel al unui tuf calcaros) rezultă din dispoziţia haotică a unor septe de material silicios, din îmbinarea cărora rezultă numeroase goluri, cu volume variabile (de la mai puţin de 1 cm3 la câţiva cm3). Dimensiunile acestor blocuri sunt extrem de variabile, fiind cuprinse între câţiva centimetri la câţiva metri; în unul şi acelaşi loc pot apare împreună elemente cu cele mai diferite mărimi, neobservând-se nicio tendinţă de sortare a acestora sau urma unei stratificaţii. Acestor blocuri li se asociază o gamă variată de roci cuarţoase limonitice, roci cuarţoase limonito-manganoase, roci cuarţoase manganoase, limonite ± manganoase ± cuarţoase. Micile acumulări din aceste roci mai bogate în fier şi mangan au constituit, în trecut, obiectul unor mici exploatări în jurul localitaţilor Poieni şi Fărăşeşti.”; (ii) La Faţa Lupului faciesul formaţiunii se schimbă. Aici, pe fundamentul calcaros faciesul devine lateritic.
7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Mureşan (op. cit., p. 60-69).
8. Limite: Limita inferioară este la contactul cu formaţiunile predominant dolomitice, metamorfozate ale Munţilor Poiana Ruscă. Limita superioară este la contactul cu pietrişuri pannoniene (la Roşcani, Tomeşti), piroclastite neogene (între Crivina şi Pietroasa); depozite badeniene (Crivina, sud Lăpugiu şi Roşcani); gresii vraco-cenomaniene (la sud Pietroasa (Valea Pietrii), NE de Panc, est Roşcani).
9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii):
10. Mediul depoziţional: Continental, subaerian, în condiţii climatice favorabile formării depozitelor bogate în fier şi mangan (laterite, limonit). Blocurile cu structură cavernoasă-septată s-au format prin îndepărtarea materialului carbonatic în urma căruia au rămas reţele de filonaşe de cuarţ exudat metamorfic. A rezultat astfel un depozit cu aspect buretos, slab feruginos, care prin dezagregare s-a transformat în blocuri cuarţoase cavernoase. In baza formaţiunii s-au acumulat depozite lateritice rezultate prin alterarea chimică subaeriană a fundamentului de şisturi cristaline.
11. Corelări:
Literatura citată
Gherasi N., Mureşan M., Mureşan Georgeta, Krautner H., Krautner Florentina, Lupu M., Stancu Josefina, Savu H., Arghir Drăgulescu Adela, 1967, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 25-Deva.
Gherasi N., Mureşan M., Lupu M., Stancu Josefina, Savu H., 1968, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 25-Deva. Notă explicativă.
Mureşan M., Orăşanu Th., 1972, Harta geologică a României, scara 1:50,000, foaia 88d- Luncani.