1. Statutul numelui:
2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (i) Membru al Formaţiunii de Sălătruc; (iii) Depresiunea Petroşani.
3. Vârsta: Aquitanian (Eggenburgian) (Moisescu, 1981, p. 116. După Marinescu et al. (1989, p. 185) vârsta este Badenian
4. Sinonimie: “Membrul Superior Marin cu Gresii” (Moisescu, 1981, p. 116, cu listă de sinonimii); “Upper Sălătruc Fm.” (Marinescu et al. 1989, p. 185).
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Valea Sălătrucului, la localitatea Sălătruc, jud. Hunedoara.
6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): Membrul Superior Marin, cu Gresii “este constituit dintr-o alternanţă de gresii cu marne şi marno-argile cu faune marine şi salmastre, în bază, şi gresii în bancuri groase cu faună marină tip Coruş, la partea superioară. Jumătatea inferioară reprezintă de fapt o zonă de întrepătrundere a faciesului salmastru egerian terminal, cu cel marin, eggenburgian”.
7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Moisescu (1981, p. 116); (ii) Răileanu et al., (1960, citat de Moisescu, 1981, p. 116) au separat acest membru al Formaţiunii de Sălătruc sub denumirea de Strate Superioare de Sălătruc
8. Limite: Limita inferioară este la contactul cu Membrul Inferior Salmastru cu Marne, Gresii şi Intercalaţii de Cărbuni (al Formaţiunii de Sălătruc). Limita superioară este la contactul cu Formaţiunea cu Pietrişuri, badeniană.
9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) Moluşte marine (Arca fichteli, Chlamys gigas, Pholadomya, Fusus burdigalensis).
10. Mediul depoziţional: Marin, normal şi salmastru.
11. Corelări: