Formaţiunea de Năsovăţ

1.  Statutul numelui: valid, formal.

2.  Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii), (iii) Unitatea structurală: (i) Grupul de  Şopot; (iii) Pânza Getică.

3.  Vârsta: Albian superior – Cenomanian (Cretacic) (Pop în Pop et al., 1997)

4.  Sinonimie: “orizontul gresiilor calcaroase si calcarelor grezoase organogene” (Codarcea  et Pop, 1963); Membrul de Năsovăţ, Formaţiunea de Şopot p.p. (Pop în Pop et al., 1997).

5.  Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Valea Năsovăţ, afluent stâng al Văii Şopot, la circa 2,5 km. amonte de confluentă şi la circa 5 km sud de localitatea Şopotul Vechi, jud. Caraş-Severin, în vestul Munţilor Almajului (zona sedimentară Şopot (Codarcea, 1940), în flancul de sud-est al unei structuri sinclinale.  Acces pe drum comunal şi potecă de vale; (ii) Formaţiunea mai aflorează în culmea de la est valea Năsovăţ, Culmea Sicheviţei, Culmea Pucioasa, Valea Purcariu, Valea Oreaviţa, izolat în Tâlva Toroviţei, la Stânca Liubcovei pe Dunăre şi eventual Culmea Brezelici la nord-vest de Bozovici (Munţii Aninei); Harta geologică, 1:50,000, foile 139d-Sicheviţa (Năstăseanu et al., 1981) şi 140c-Svinecea Mare (machetă) (Pop et al., 1994, 1997, 1998).

6.  Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): (i) Conglomerate, microconglomerate bazale, gresii grosiere calcarenacee şi calcarenite grezoase, însumând circa 20 m. grosime, la anumite nivele foarte micacee, cenuşii, gălbui sau parţial roşcate, mediu la grosier stratificate.

7.  Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Existenţa acestor depozite a fost semnalată de Tietze (1970, 1972), Böckh (1881), Schafarzik (1903), Schreter (1913) şi figurate de Codarcea (1940) pe Harta geologică, scara 1:200,000). Descrierea detaliată  sub forma unei entităţi informale aparţine lui Codarcea et Pop (1963, p. 174-175, schiţa geologică 1:100,000 şi Fig. 1). Prima denumire formală, Membrul de Năsovăţ (aici emendată) a fost dată de Pop în Pop et al., 1997, p. 3-4, Fig.1). Formaţiunea constă în microconglomerate sau local conglomerate polimictice bazale, gresii grosiere calcarenacee şi calcarenite mai mult sau mai puţin grezoase, cenuşii, gălbui sau uneori brun-roşcate, dispuse în strate cu grosimi medii şi mari, local cu intercalaţii masive (est de Ravensca, Tâlva Toroniţei, Stânca Liubcovei etc). Fracţiunea siliciclastică din aceste roci este reprezentată în general de litoclaste de roci metamorfice (gnaise, diferite varietăţi de cuarţite, cuarţite pegmatoide cenuşii şi albe, local roci filitoase verzui şi clorito-cuarţoase), granule de cuarţ, muscovit – uneori abundent, feldspaţi potasici şi plagioclazi, şi materie argilo-feruginoasă dispersă, la care se asociază rare minerale opace. Fracţiunea carbonatică este formată în proporţii corespunzătoare rocilor menţionate din bioclaste diverse, cruste algale, uneori sub forma unor mici biolitite algale, elemente peloide (frecvent semnificând bioclaste micritizate), micro-oncoide etc. Cimentul acestor roci este dominant sparitic, format îndeosebi prin concreşteri epitaxiale. La contactul cu magmatitele banatitice probabil paleocene care le străbat (dyke-uri, filoane), aceste roci sunt recristalizate, uneori silicifiate şi local mineralizate cu sulfuri complexe (valea Purcariu); (ii) formaţiunea este figurată pe Harta geologică a României, scara 1:50,000, foile 139d-Sicheviţa (Năstăseanu et al., 1981) şi 140c-Svinecea Mare (machetă) (Pop et al., 1998).

8.  Limite: Formaţiunea este dispusă discordant şi transgresiv peste metamorfitele precambriene (formaţiunile de Ravensca, de Bârzu şi de Toroniţa) ale Pânzei Getice şi suportă concordant Formaţiunea de Tâlva Inaltă (Turonian).

9.  Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) Piese de echinide, fragmente de moluşte neomorfozate, alge calcaroase coralinacee (Archaeolithothamnium feuillei, Paraphyllum primaevum Lemoine, Lithothamnium sp.) şi solenoporacee (Marinella lugeoni), foraminifere bentonice (Orbitolina sp. ex. gr. O. concava), corali şi local rudişti (Sauvagesia sp.)(Codarcea et Pop, 1963; Dragastan, 1980). Vârsta probabilă a fost apreciată pe baza prezenţei genurilor şi speciilor sus-menţionate.

10.  Mediul depoziţional: Faciesul formaţiunii sugerează un cortegiu sedimentar transgresiv, format într-un mediu marin puţin adânc, urmare a fenomenelor de relaxare crustală post-tectogenetică (post-austrică) şi de creştere relativă a nivelului marin.

11.  Corelări: Această formaţiune este corelabilă cu depozite de faciesuri asemănătoare din aria Dacidelor Mediane: Gresia de Radinina din zona sedimentară Reşiţa, Munţii Locvei (Răileanu et al., 1964); Gresiile de Gura Văii (conglomerate şi gresii calcarenacee)( Codarcea, 1940) din Podişul Mehedinţi; conglomerate şi gresii calcaroase din vestul Munţilor Poiana Ruscăi (Dincă, 1977); conglomerate şi gresii argiloase fosilifere în nord-estul aceloraşi munţi (Lupu et Lupu, 1966)(Pop, 1967, 1968).

                                                                                      Dr. Gr. Pop, 1999