Formaţiunea de Mehedinţi

1.  Statutul numelui: Valid, formal.

2.  Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (i) Grupul Bazinului Fosei Danubiene (Stănoiu, 1997b); (ii) Membrul de Bratilavu, cu poziţie inferioară şi Membrul de Titirleşti, superior. Limita dintre cei doi membri este arbitrară; (iii) Carpații Meridionali, Autohtonul Danubian Extern, Zona Cerna.

3.  Vârsta: Turonian terminal-Senonian?, atribuită pe principiul superpoziţiei şi al paralelizării cu formaţiuni fosilifere, sincrone.

4.  Sinonimie: “Le Flysch Crétacé supérieur dans le Plateau de Mehedinți” (Codarcea, 1940, p. 42). Această denumire a fost dată de Codarcea succesiunii Cretacicului superior din Zonele Cerna şi Coşuştea. ”Formaţiunea de Mehedinţi” (Stănoiu, 1999), pentru succesiunea stratigrafică de peste Formaţiunea de Nadanova din Zona Cerna.

5.  Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Valea Brebina, între satele Brebina şi Morăşeşti, jud. Gorj; (ii)  Nordul Podişului Mehedinţi şi sud-vestul Munţilor Vâlcan, între localităţilor Nadanova, Obârşia Cloşani, Brebina, Bâlta, Runcu.  Rocile sedimentare ale Formaţiunii de Mehedinţi apar în succesiunea stratigrafică a Zonei Cerna din vestul Podişului Mehedinţi, începând din Munţii Mehedinţi, de la Cazane şi din partea sudică a Munţilor Vâlcan-Parâng (Codarcea, 1940 și harta geologică însoțitoare, sc. 1:200,000; Drăghici, 1962; Pop, 1973; Stănoiu, 1973; Stănoiu et al., 1997a). Harta geologică a României, 1:200,000, foaia 32-Baia de Aramă, carourile b3, b4, c3 (Năstăseanu et Barcia, 1968; Năstăseanu et al., 1968); foaia 33-Tîrgu-Jiu, caroul b1 (Bercia et al., 1967, 1968); Harta geologică a României, 1:50,000, foile 123c-Obîrșia Cloșani (Bercia et al., 1977), 123d-Tismana (Pop et al., 1975), 124c-Peștișani (Marinescu et al., 1989)

6.  Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): (i) Formaţiunea de Mehedinţi, cu o grosime de circa 500 m, are facies predominant detritic, grezos-argilos, şi este constituită din alternanţe de secvenţe lenticulare de fliş grezos şi de olistostromă argilo-grezoasă. Aceste secvenţe  sunt foarte tectonizate, cu aspect de Wildflysch, mai cu seamă la partea terminală, sub planul de şariaj al Pânzei Getice; (ii) Se remarcă predominarea netă a olistolitelor de calcare urgoniene, la partea inferioară, şi abundenţa materialului exotic reprezentat prin roci de tipul celor caracteristice Pânzelor de Severin şi de Arjana, la partea superioară. Entităţile litostratigrafice sincrone din Zona Coşuştea sunt descrise de Stănoiu sub alte denumiri. Rocile Formaţiunii de Mehedinţi din versantul nordic al Munţilor Vâlcan-Parâng şi din Munţii Retezat, care evidenţiază un metamorfism foarte slab, au fost incluse la "Seria" de Tulişa, fiind înglobate la entităţi litostratigrafice descrise sub alte denumiri.

7.  Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Codarcea (1940, p. 42-44);  (ii) Stănoiu (1999) emendează denumirea dată de Codarcea (1940). Stănoiu (idem, p. 29-32, cu hărţi geologice la diferite scări) dă o nouă descriere a Formaţiunii de Mehedinţi, prin care restrânge sfera acesteia la succesiunea stratigrafică din zona Cerna.  Toate lucrările şi hărţile geologice din aria de dezvoltare a formaţiunii, executate după anul 1940, au descris şi figurat Flişul de Mehedinţi. Anterior acestei date succesiunea stratigrafică a Formaţiunii de Mehedinţi a fost atribuită Liasicului şi/sau Cretacicului inferior.

8.  Limite: Ambele limite, inferioară şi superioară, sunt de discordanţă. Limita inferioară este la contactul cu Formaţiunea de Nadanova din zonele Cerna şi Coşuştea.

9.  Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii):

10.  Mediul depoziţional: Bazin marin în care avea loc sedimentarea turbiditelor ce sufereau ample alunecări gravitaţionale sub influenţa mişcărilor tectonice care ţineau de debutul formării şariajelor danubiene.

11.  Corelări: Succesiunea stratigrafică a Formaţiunii de Mehedinţi se corelează cu succesiunile stratigrafice cretacic superioare, în facies de fliş şi de olistostromă, ale bazinului Fosei Danubiene (Stănoiu, 1997b).   

                                                                                                         I. Stănoiu, 2001