Membrul de Pănătău (al FM. de Ilovăţ)

1.  Statutul numelui: In uz.

2.  Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (i) Formaţiunea de Ilovăţ; (iii) Partea de est a Depresiunii Getice.

3.  Vârsta: Ponţian inferior (Odessian).

4.  Sinonimie:

5.  Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Pănătău, judeţul Buzău; (ii): Partea de est a Piemontului Getic, sectorul dintre valea Dâmboviţei şi valea Jiului; Harta geologică, 1: 200,000, foaia 34-Piteşti (Bombiţă et al., 1968; Mihăilă et al., 1967).

6.  Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii):  In această parte a Bazinului Dacic, la est de Olt, este posibilă separarea faunistică destul de clară a celor trei subetaje (sau „orizonturi”) raportate Ponţianului. In acest sens subetajului Odessian, din bază, îi este raportat un pachet de depozite (marne şi argile), cu grosimi nu prea mari, ce corespund Stratelor cu Paradacna abichi care se individualizează la nivelul stratigrafic al Ponţianului inferior. Alături de paradacne la acest nivel mai apar specii de congerii dar şi exemplare ale genului Valenciennius;  (i) In zona satului Ilovăţ, la nivelul secţiunii tip al formaţiunii, din punct de vedere litologic la nivelul Odessianului argilele sunt cu totul predominante, cu separarea unor nivele subţiri de nisipuri doar către partea inferioară a stivei de depozite ponţiene, dar cu prezenţa unor specii fosile care permit seapararea Ponţianului inferior atît de depozitele meoţiene cât şi de cele ce revin Ponţianului mediu.

7.  Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i)  Marinescu et al. (1998); (ii): Bombiţă et al. (1968 pe Harta geologică, scara 1: 200,000, foaia 34-Piteşti); Papaianopol et al. (1995).

8.  Limite: La est de Olt depozitele ponţiene se pot dispune transgresiv şi discordant peste depozite mai vechi (burdigalienene sau sarmaţiene) sau se pot dispune în continuitate de sedimentare peste depozitele Meoţianului superior. In schimb suportă depozitele Ponţianului mediu, dispuse normal, în continuitate de sedimentare, chiar dacă este vorba de Stratele cu Congeria rhomboidea sau de depozitele în facies de ape îndulcite, deci în facies cărbunos, ale Portaferrianului.

9.  Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) La est de Olt cele mai frecvente specii fosile întîlnite la acest nivel stratigrafic sunt Paradacna abichi, Congeria rumana şi Valenciennius elipticus. In zona secţiunii tip a formaţiunii, la Ilovăţ, depozitele odessiene cuprind spre partea bazală nivele fosilifere cu Radix sau cu Radix şi Velutinopsis. Alte nivele cu faună, mai noi, conţin specii ale genurilor Congeria, Paradacna, Pontalmyra, Dreissena şi Valenciennius. In fine ultimele nivele faunistice care pot fi raportate acesui subetaj cuprind specii ale genurilor Paradaca, Limnocardium şi Valenciennius.

10.  Mediu depoziţional: Lacustru, cu ape destul de liniştite, care au permis acumularea preponderentă a unor depozite fine, de tipul argilelor şi marnelor, respectiv dezvoltarea unor specii de moluşte cu valve şi cochilii fine. Doar foarte rar a fost posibilă apariţia de scurtă durată a unui aport de material ceva mai grosier, de tipul nisipurilor.

11.  Corelări: Acest membru al Formaţiunii de Ilovăţ este corelabil cu „orizontul” inferior al Ponţianului din arealul extracarpatic, respectiv cu Stratele cu Paradacna abichi separate adesea în acelaşi areal al Bazinului Dacic. Numele acestui membru a fost însă menţinut de la numele unei separaţii litologice asemănătoare care a fost definită în cuprinsul Avantfosei Carpatice, la nivel Văii Buzăului, în zona localităţii Pănătău.

                                                                                   M. Ţicleanu, 2011