Faciesul de Şotrile

1.  Statutul numelui:

2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (ii) Formaţiunea conţine cinci membri: Orizontul cu Argile Violacee; Orizontul Inferior de Fliş; Orizontul Marnelor Calcaroase de Crevedia, Orizontul Superior de Fliş; Orizontul Marnelor Calcaroase de Buciumeni; (iii) Depresiunea Getică.

3. Vârsta: Paleocen-Eocen.

4. Sinonimie: “bartonianul din solzul de sud de la Şotrile” (Botez, 1909, p. 195); “Bartonianul de Şotriile” (Mrazec et Popescu-Voiteşti, 1912, p. 541); “Nummuliticul de tipul Şotrile” (Protescu, 1915, p. 135 şi 1918, p. 435); “Faciesul de Şotrile” (Preda, 1925, p. 16; Patrulius et al., 1968, p. 29).

5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Faciesul de Şotrile a fost descris pentru prima dată de Mrazec la Vârful cu Tei pe Teleajen lângă Mâneciu Ungureni şi la Şotrile, pe Doftana  (Mrazec, 1906, p. 17); (ii) marginea nordică a cuvetei de Slănic, de la Şotrile spre vest, la V. Dâmboviţei, la Cetăţeni-Lăicăi (unde Tocorjescu , 1963, p. 257-279, a descris un profil pe V. Mitoii); Harta geologică 1:200,000, foaia 35-Tîrgovişte, caroul a1, a3, a4 (Murgeanu et al., 1968a; Patrulius et al., 1968); Harta geologică  1:50,000, foile 128a-Câmpulung Muscel (Ştefănescu et al., 1983), 129a-Comarnic (Ştefănescu, 1976), 129b-Slănic (Prahova) (Ştefănescu et al., 1978)

6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): Botez (1909, p. 195) descrie “gresii cuarţoase bogate în foiţe de mică albă, cu puţin ciment calcaros şi… calcare gresoase fără mică, dure şi uneori cu hieroglife”. După Săndulescu et al. (1989, p. 52) formaţiunea poate fi divizată în cinci membri (orizonturi) începând din bază: Orizontul cu Argile Violacee; Orizontul Inferior de Fliş; Orizontul Marnelor Calcaroase de Crevedia, Orizontul Superior de Fliş; Orizontul Marnelor Calcaroase de Buciumeni. După Patrulius et al. (1968, p. 30) primul orizont are 8-12 m grosime şi constă din argile şi marne argiloase vişinii şi verzui cu intercalaţii rare de gresii. La Lăicăi, Dosul Stânii, este prezent şi un conglomerat în bază. Flişul marnos-grezos, are 150-200 m grosime. Marnele de Crevedia au 100 m grosime.  Al doilea nivel de fliş marnos-grezos are 200 m grosime. După aceşti autori Faciesul de Şotrile ar cuprinde la partea superioară “Marnele cu Globigerine” de 10 m grosime, iar între Orizontul Marnelor de Crevedia şi al doilea nivel de fliş marno-grezos s-ar situa un orizont de 80 m grosime (“Orizont de argile violacee şi cenuşiu-verzui “. Această subdiviziune se regăseşte pe Harta geologică  sc 1:50,000, foaia 129a-Comarnic. Pe foaia 128a-Câmpulung Muscel lipseşte orizontul inferior cu argile violacee.

7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Mrazec (1906, p. 17); Botez (1909, p. 195-201); Mrazec et Popescu-Voiteşti (1912, p. 541); Macovei (în Macovei et al., 1956, p. 85-86).

8. Limite: Limita inferioară, transgresivă, la contactul cu termeni mai vechi ai Cretacicului superior (Vraconian-Senonian). In Valea Prahovei, la Gura Beliei, stă peste Marnele de Gura Beliei (Maastrichtian). Limita superioară este la contactul cu Orizontul Inferior al Menilitelor al Faciesului de Valea Caselor.

9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) Botez (1909, p. 196) citează o listă de foraminifere, briozoare, echinoderme şi o specie de peşti (Lamna contortidens).

10. Mediul depoziţional: Marin, turbiditic.

11. Corelări: După Macovei et al., 1956, p. 87) Faciesul de Şotrile este echivalent “faciesului marginal al Eocenului” şi cu “Stratele de Târgu Ocna“ descrise de Teisseyre.