1. Statutul numelui: În uz.
2. Unitatea litostratigrafică de rang superior în care se încadrează (i) Formaţiunea de Tătaru (este cel de al doilea membru al acestei formaţiuni); Subdiviziuni (ii) - ; Unitatea structurală (iii): Depresiunea Getică (Zona internă a Avantfosei Carpatice, zona cutelor diapire, subzona cutelor diapire externe).
3. Vârsta: Basarabian superior – Chersonian.
4. Sinonimie: Calcare (Calcarul) de Istriţa – Motaş et al. (1976), Ghenea et al. (1978), Papaianopol (1992).
5. Localitatea tip (i) Istriţa, judeţul Buzău; Răspândire geografică (ii): Subcarpaţii Munteniei.
6. Secţiunea tip; variaţii de facies: Litologic este alcătuit din calcare organogene, calcare oolitice, gresii, nisipuri şi argile.
7. Referinţa tip (i) Marinescu et al. (1998); Alte referinţe (ii): Motaş et al. (1976) - foaia Călugăreni – Ceptura; Ghenea şi al. (1978) - foaia Istriţa; Papaianopol (1992 – teza de doctorat).
8. Limite: Se dispune peste depozite volhinian – bessarabian inferioare (Membrul de Dara al Formaţiunii de Tătaru) şi suportă nisipuri, gresii şi argile meoţiene.
9. Conţinut fosil; Consideraţii biostratigrafice: Fauna determinată din depozitele raportate acestui membru al Formaţiunii de Tătaru este reprezentată prin speciile Mactra bulgarica, M. balcica, M. aff. caspia, Tapes gregarius, Cerithium sp., Trochus sp., Loxoconcha sp., Cardium sp.
10. Mediu depoziţional: Lacustru, favorabil acumulării de nivele carbonatice organogene, dar marcat şi de momente cu aport crescut de material detritic.
11. Corelări: Este sincron cu Membrul de Rîmnic al Formaţiunii de Milcov şi în acelaşi timp se plasează stratigrafic la acelaşi nivel cu Formaţiunea de Izvoru Bîrzii.
M. Ţicleanu, 2011