Formaţiunea de Izvorul Rău

1.  Statutul numelui: valid, formal

2.  Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (i) Grupul de Şopot; (ii) Membrul de Chişu; Membrul de Oreaviţa;  (iii) Pânza Getică.

3.  Vârsta: Coniacian – Campanian inferior (Cretacic superior) (Pop, 1968).

4.  Sinonimie: “orizontul conglomeratic” şi “complexul de marno-calcare, marne grezoase şi gresii” (Codarcea et Pop, 1963).

5.  Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Valea Oreaviţa (cursul superior) şi afluentul drept Izvorul Rău, la 3-5 km. amonte de confluenţa acestora cu valea Izvorul Lung, şi la circa 10 km. est de localitatea Ravensca, jud. Caraş-Severin, în vestul Munţilor Almajului (zona sedimentară Şopot, Codarcea, 1940). Acces parţial pe drum forestier (Valea Oreaviţa);  (ii) Formaţiunea mai aflorează în Culmea Sicheviţei, valea Purcariu, Tâlva Toroviţei şi izolat probabil în alte câteva locuri  la nord de localitatea Liubcova. Membrul de Chişu are o răspândire areală mai redusă: valea Oreaviţa, ogaşul Chişu, sud de Tâlva Nucului, nord-est de Tâlva Inaltă; Harta geologică, scara  1:50,000, foile 139d-Sicheviţa (Năstăseanu et al., 1981), 140c-Svinecea Mare (Pop et al., 1994; 1997; 1998); Harta geologică 1:50,000, foaia 139d-Sicheviţa (Năstăseanu et al., 1981) şi separat pe foaia 140c-Svinecea Mare (machetă, Pop et al., 1998)..

6.  Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): (i) Membrul de Chişu (circa 20 m. grosime) este constituit din conglomerate frecvent brecioase, polimictice, de la mediu granulare la grosiere, cu elemente slab rotunjite la angulare şi slab sortate, constând în diferite tipuri de roci metamorfice, îndeosebi de cuarţite, între care sunt frecvente rocile filitoase şi clorito-cuarţoase verzui, asemănătoare acelora din Formaţiunea de Toroniţa (Precambrian). Matricea elementelor conglomeratice este grezoasă şi slab sortată, la rândul ei cimentată cu calcit sparitic. Aceste roci formează strate cu grosimi diverse, submetrice şi metrice, în care sunt intercalate la unele nivele gresii grosiere litice, cenuşii. Grosimea acestor depozite este foarte variată în regiune, ajungând local până la 1 m.

 Membrul de Oreaviţa (200-300 m. grosime) este format dominant din gresii cuarţoase fin granulare, mai mult sau mai puţin marnoase şi micacee, uneori cu lamine paralele, semnificând secvente turbiditice distale (Td), marno-calcare siltice sau siltic-grezoase, dure, cenuşiu-vineţii, şi subordonat marne siltice vineţii sub formă de interstrate subţiri. Feţele superioare ale stratelor sunt adesea foarte micacee şi frecvent cu bioglife. Depozitele acestui membru îndeosebi apar deformate sub forma unor cute mai largi sau mai strânse uneori asociate cu falii.

Intreaga formaţiune este frecvent străbătută de filoane şi dyke-uri de roci vulcanice şi subvulcanice banatitice paleocene, cu efecte restrânse de metamorfism termal şi metasomatic.

7.  Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Formaţiunea şi membrii constituenţi au fost remarcaţi şi descrişi informal de Codarcea et Pop (1963) (vezi secţiunea tip). Definirea litostratigrafică formală a acestora este dată de Pop in Pop et al. (1998) şi în prezentul text.; (ii) formaţiunea figurează grupat cu Formaţiunea de Tâlva Inaltă (subiacentă) pe Harta geologică 1:50,000, foaia 139d-Sicheviţa (Năstăseanu et al., 1981) şi separat pe foaia 140c-Svinecea Mare (machetă, Pop et al., 1998).

8.  Limite: Formaţiunea de Izvorul Rău prin Membrul de Chişu se dispune discordant şi transgresiv (cel puţin local) peste formaţiunile mai vechi  (Formaţiunea de Tâlva Inaltă, Formaţiunea de Năsovăţ) şi eventual peste soclul metamorfic precambrian. Limita dintre membrii componenţi (Membrul de Chişu şi Membrul de Oreaviţa) este gradată (secţiunea tip) sau netă.

9.  Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): In marno-calcare şi marne siltice au fost citate specii de foraminifere planctonice din grupul Dicarinella şi Marginotruncana, sugerând vârsta senonian inferioară, prisme calcitice frecvente şi rare cochilii de inocerami (Inoceramus cf regularis d’Orb.) precum şi foarte rare mulaje de amoniţi (Eupachydiscus levyi Gross.)- care indică vârsta campanian inferioară a nivelelor respective. Astfel, formaţiunea a fost atribuită intervalului Coniacian-Campanian inferior (Codarcea et Pop, 1963; Pop, 1968).

10.  Mediul depoziţional: Faciesul formaţiunii sugerează un mediu depoziţional  de tip şelf intern (litoral-sublitoral), corespunzător Membrului de Chişu, care a evoluat rapid la un mediu de tip şelf extern, favorabil acumulării sedimentelor Membrului de Oreaviţa.

11.  Corelări: In arealul Pânzei Getice, Membrul de Chişu poate fi corelat cu Formaţiunea de Măgura (Coniacian), iar Membrul de Oreaviţa cu Formaţiunea de Fizeşti, ambele din regiunea Haţegului (Pop et. al., 1990).

  Dr. Gr. Pop, 1999