Formaţiunea de Gosau din Munții Apuseni de Nord

1.  Statutul numelui: Acceptat.

2.  Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (iii) Cuvertura posttectogenetică a Apusenidelor Nordice (Depresiunea Borod, Depresiunea Roşia, Grabenul Remeţi).

3.  Vârsta: Coniacian - Maastrichtian (Lupu, 1976, p. 88).

4.  Sinonimie: “la formation de Gosau” (Lupu, 1976, p. 88); “The Gosau facies” (Mantea, 1985, p. 47); “Gosau Formation” (Mantea, 1985, pe harta geologică însoţitoare); “facies de Gosau” (Mantea et al., 1986, p. 22); “Depozitele senoniene de facies Gosau” (Bordea et al., 1986, p. 12).

5.  Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (ii) Harta geologică 1:200,000, foaia 9-Şimleul Silvaniei, caroul d3 (Lupu et al., 1967; Patrulius et al., 1968); Harta geologică 1:50,000, foile 41a-Remeţi (Patrulius et al., 1973), 41c-Stâna de Vale (Bordea et al., 1996), 41d-Răchiţele (Mantea et al., 1986), 56b-Poiana Horea (Bleahu et al., 1980); harta geologică 1:25,000, în Mantea (1985). Formaţiunea aflorează pe Valea Neagră de Criş (pe Harta geologică 1:50,000, foaia 41a-Remeţi); Grabenul Someşului Cald. Pe cuprinsul Hărţii geologice 1:50,000, foaia 41c-Stâna de Vale formaţiunea aflorează către izvoarele Văii Iadului, Valea Drăganului, Valea Aria, Vârful Muncelul, la nord de Vârful Buteasa, văile Sohodol şi Meziad.

6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): In profilul Văii Leşu (pe Harta geologică 1:50,000, foaia 41c-Stâna de Vale) Formaţiunea de Gosau constă din “calcare brecioase cu matrice siltică roşie şi cu lentile de marne cenuşii; pot fi întâlnite nivele de calcare recifale asociate cu gresii şi siltite cenuşii care conţin Tecideide, hippuriţi şi foraminifere, asociaţia de hippuriţi pledând pentru o vârstă santonian superioară (D. Lupu, 1974). Un nivel calcaros superior conţine o microfaună specifică intervalului Campanian superior- Maastrichtian inferior.” După Lupu (1976, p. 88-91) la marginea Depresiunii Borod (Valea Neagră, la vest de Bucea; Valea Vărăria) Formaţiunea de Gosau constă în alternanţe de calcare cu gasteropode şi calcare cu rudişti care se aştern peste gresii grosiere şi microconglomerate. Calcarele cu rudişti alternează cu secvenţe detritice, nisipoase şi conglomeratice. In nordul perimetrului Hărţii geologice 1:50,.000, foaia 41c-Stâna de Vale (la est de lacul Leşu), Bordea et al. (1996, p. 12) descriu “conglomerate cu liant argilos-siltic roşu, gresii cenuşii micafere, siltite gălbui, marne şi argile cenuşii, calcare recifale encrinitice cu hippuriţi şi Acteonella, corali, bivalve, gasteropode care atestă apartenenţa lor la faciesul de Gosau... în Valea Sohodol, Senonianul este reprezentat prin conglomerate, gresii cenuşii micacee, calcare cu fragmente de hippuriţi, succesiune care prezintă la partea superioară caractere tipice de tip fliş”.

7.   Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (ii) v. Sinonimie.

8. Limite: Limita inferioară este la contactul cu limita meridională a cristalinului Munţilor Rez ori cu depozite mezozoice mai vechi din Grabenul Remeţi şi Depresiunea Roşia (cu calcare triasice la vest de Remeţi şi cu depozite neojurasice şi eocretacice pe Valea Iadului). Limita superioară neprecizată.

9.  Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) După Lupu (1976, p. 89-91) în profilul Valea Neagră de pe rama Depresiunii Borod sunt Hippuritide, Radiolitice, Caprinide: Vaccinites sulcatus, V. gosaviensis, V. oppeli santoniensis, Hippurites praecessor, Praeradiolites caderensis, Plagioptychus toucasi, care indică o vârstă santoniană a părţii inferioare a succesiunii. In partea mijlocie a stivei sedimentare sunt prezente specii campaniene. La partea superioară a calcarelor de pe Valea Neagră există o faună maastrichtiană cu Calveraia şi Joufia.

10. Mediul depoziţional: Marin de şelf carbonatic-terigen cu episoade recifale.

11. Corelări: