1. Statutul numelui: In uz.
2. Unitatea litostratigrafică de rang superior în care se încadrează (i);
Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (i) Separat la partea superioară a Formaţiunii de Măgireşti, sub Formaţiunea de Perchiu, respectiv sub membrul inferior al acestei formaţiuni (Gipsul de Perchiu); (iii) Pânza Subcarpatică.
3. Vârsta: Ottnangian (respectiv Burdigalian).
4. Sinonime: ”Marne de Poiana” (Olteanu, 1953).
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Sat Poiana, la est de Dărmăneşti, jud. Bacău; (ii) Subcarpaţii Moldovei, zona Solonţ-Drăgugeşti.
6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): Olteanu (1953) separa (în regiunile Solonţ şi Drăgugeşti) peste Stratele de Tescani şi sub Gipsul de Perchiu, un pachet de depozite pe care le-a numit Marne de Poiana; acestea au la nivelul subunităţilor Pînzei subcarpatice (la acest autor Hârja-Perchiu şi Scăriga-Pietricica, azi Măgireşti-Perchiu şi Pietricica) cu o grosime de cca 100 m; la nivelul subunităţii Hârja-Perchiu (= Măgireşti-Perchiu) Marnele de Poiana, cu o grosime de cca 100 m, includ şi un nivel grezos cu o grosime de cca 10 m separat de autor sub numele de Gresia de Perchiu; la nivelul subunităţii Scăriga-Pietricica (= Pietricica) a Unităţii (Pînzei) subcarpatice Marnele de Poiana au o grosime tot de cca 100 m şi includ orizontul grezos (Gresia de Perchiu), mai conglomeratică spre exterior (spre est); sub acest nivel grezos-conglomeratic se dezvoltă pe o grosime de cca 3 m gresii lenticulare; acelaşi autor separă şi mai spre est, la nivelul Autohtonului, un pachet de depozite cu aceeaşi denumire (Marne de Poiana) a căror grosime este de cca 50 m.
7. Referinţa tip (i) Olteanu (1953) ; Alte referinţe (ii): Marinescu et al. (1998).
8. Limite: Marnele de Poiana se plasează la partea superioară a Formaţiunii de Măgireşti şi suportă Formaţiunea de Perchiu (partea sa inferioară caracterizată prin dezvoltarea Gipsurilor de Perchiu).
9. Conţinut fosil; Consideraţii biostratigrafice:
10. Mediu depoziţional: Marin.
11. Corelări:
Dr. Mircea Ţicleanu, 2009