Marnele cu Spirialis din Depresiunea Transilvaniei

1.  Statutul numelui:

2.  Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (i) Membru al Formaţiunii de Mireş  (Popescu et al., 1995, fig. 4 la p. 6, fig. 5 la p. 7); (iii) Depresiunea Transilvaniei.

3.  Vârsta: Badenian superior (Kossovian).

4.  Sinonimie: “Orizontul superior marnos” (Pătruţ, 1952, p. 102); “orizontul marnelor cu Spirialis” (Codarcea et Stancu, 1968, p. 34); “marne cu Spirialis” (Patrulius et al., 1968, p. 52); “Spirialis Marls” (Popescu et al., 1995, fig. 4 la p. 6, fig. 5 la p. 7); “clays with pteropods or the Spirialis Marls” (Popescu et al., 1995, p. 8); “Spirialis (=Spiretella =Limacina) Marls” (Chira, 1999, p. 18).

5.  Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i); (ii) Sonda 5-Puini (intervalul 800-1160 m), deasupra sării, carotele au semnalat constant prezenţa genului Spirialis; Valea Răşinarilor, la Sibiu; Harta geologică 1: 200,000, foaia 27-Sibiu (Codarcea et Stancu, 1968; Codarcea et al., 1968). Chira (1999, p. 18) menţionează localităţile Petreşti-Borzeşti, Pădureni-Valea Bogdăneşti, zonele Cheia şi Turda.

6.  Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): In zona sud Beclean Pătruţ (1952, p. 102) a descris “Orizontul superior marnos”, evitând denumirea de Marne cu Spirialis, un pachet de 220 m grosime constituit “în general din marne de culoare cenuşie-deschisă, bine stratificate, cu spărtură aşchioasă şi uneori cu filme de nisipuri galbene... Intre marne s-au putut observa cel puţin patru intercalaţii de tufuri dacitice, dar niciuna dintre ele nu depăşeşte 1 m grosime. Partea superioară a orizontului marnos este constituită din marne cenuşii-negricioase, cu intercalaţii subţiri de tufuri albe şi marne cărbunoase. In acest orizont se întâlnesc frecvente forme de Spirialis”. Marnele cu Spirialis se încheie cu Tuful de Darasca (Popescu et al., 1995, p. 8 şi fig. 4 la p. 6 şi 5 la p. 7).

7.  Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i)

8.  Limite: Limita inferioară este la contactul Tuful de Şugatag de la partea superioară a Şisturilor cu Radiolari. Limita superioară este la partea superioară a Tufului de Darasca (Popescu et al., 1995, p. 8).

9.  Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) Spirialis subtarhanensis; microfaună (Martinotala communis, Sigmoidina tenuis, Sphaeroidina bulloides, S. variabilis, Bullimina aculeata, Elphidium macellum (Codarcea et Stancu, 1968, p. 34); (ii) Zona Valvulineria saulcii.

10.  Mediul depoziţional:

11.  Corelări: