1. Statutul numelui:
2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (i) Membru al Formaţiunii de Drajna (Marinescu et al., 1998); (iii) Cuvertura posttectogenetică a Pânzei de Tarcău (Avanfosa) în Cuveta Predeal-Sărari, la sud de Pintenul de Văleni.
3. Vârsta: Badenian superior (Kossovian).
4. Sinonimie: “orizontul marnos cu Spirialis”, “marne cu Pteropode” (Popescu, 1951, p. 8); “Orizontul ”Marnelor cu Spirialis” (Oncescu, 1957, p.187); “Marnele cu Spirialis” (Stoica, 1962, p. 41; Motaş, Harta geologică 1:100,000 Vălenii de Munte); “Spiratella marls” Marinescu et al. (1998).
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Valea Tulburea, la Predeal Sărari (est de Vălenii de Munte). (ii) Intre Prahova şi Teleajen, apoi spre est în Sinclinalul Drajna, Cuveta Meliceşti, Vâlcăneşti; Harta geologică 1:200,000, foaia 36-Ploieşti (Motaş et al., 1967; Murgeanu et al., 1968b; Săndulescu et al., 1968); Harta geologică 1: 100,000, Vălenii de Munte.
6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): (i) Popescu (1951, p. 8) dă următoarea definiţie: “marne cenuşii gălbui, fine, bine stratificate care conţin, încă de la bază, Pteropode (Spirialis) şi apoi, Ervilii, Ceriţi, Corali (probabil Heliastrea)”. După Oncescu (1957, p. 187) Şisturile cu Radiolari trec gradat la Marnele cu Spirialis constituite din marne fine, des stratificate, cu filme de nisip, uneori cu intercalaţii de tuf. Grosimea Marnelor cu Spirialis este de circa 150 m. Coloana litologică a hărţii 1:100,000, foaia Vălenii de Munte indică grosimi de circa 220 m. Olteanu (1951, p. 16) indică o grosime de 50 m. După Săndulescu et al., 1989, p. 29) local, Marnele cu Spirialis substituie Şisturile cu Radiolari, aşternându-se peste Nivelul cu Evaporite.
7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Popescu (1951, p. 8); (ii) v. Sinonimie.
8. Limite: Limita inferioară este la contactul cu Şisturile cu Radiolari. Limita superioară este de tranziţie gradată spre depozite nisipoase groase, cu Mactra, de vârstă sarmaţiană (Popescu, 1951, p. 8).
9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) faune badeniene la Crivineni, Ogretin, Meliceşti, Slănic (Oncescu, 1957, p. 187). Pteropode (Spirialis), resturi de peşti.
10. Mediul depoziţional: Marin.
11. Corelări:
Literatura citată
Marinescu Fl., Mărunţeanu M., Papaianopol I., Popescu Gh., 1998, Tables of correlation of the Neogene deposits in Romania. Rom. Jour. Stratigraphy, 78, 181-185.
Motaş I., Bandrabur T., Ghenea C., Săndulescu M., 1967, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 36-Ploieşti.
Murgeanu G., Motaş I., Bandrabur T., Săndulescu M., 1968b, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 36-Ploieşti.
Olteanu F., 1951, Observaţiuni asupra “Breciei sării” cu masive de sare din regiunea mio-pliocenă dintre R.Teleajen şi P.Bălăneasa (cu privire specială pentru regiunea Pietraru-Buzău, D. S. Inst. Geol., 32, 12-18, Bucureşti).
Oncescu N., 1957, Geologia Republicii Populare Române. Ed. Tehnică, 438 p.
Popescu Gr., 1951, Observaţiuni asupra “breciei sării” şi a unor masive de sare din zona paleogenă-miocenă a jud. Prahova. D. S. Inst. Geol., 32, 3-12.
Săndulescu M., Ghenea I., Motaş I., Bandrabur T., 1968, Harta geologică a României sc. 1:200.000, foaia 36-Ploieşti. Text explicativ, 43 p.
Săndulescu M., Rădulescu D., Krautner H., Borcoş M., Stanciu C., Ştefănescu M., Micu M., 1989, Sinteza geologică a Carpaţilor Orientali. Raport Fond Geologic I.G.R.
Săndulescu M., Ştefănescu M., Micu M., 1989, Lexiconul litostratigrafic al formaţiunilor cretacice, paleogene şi miocene din Carpaţii Orientali. Raport Fond Geologic I.G.R., 66 p.
Stoica C., 1962, Consideraţii privind stratigrafia Neogenului din Valea Buzăului. D. S. Inst. Geol., 45, 37-52.