Formaţiunea de Densuş-Ciula

1.  Statutul numelui: Acceptat.

2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (ii) Formaţiunea conţine doi membri informali (Grigorescu, 1992, p. 155); (iii) partea de NV a Depresiunii Haţegului.

3.  Vârsta: Maastrichtian - ?Paleocen inferior (Dano-Montian).

4. Sinonimie: pro parte “Densuş Formation” (Antonescu et al., 1983, p. 72, sinonim pentru membrul inferior al formaţiunii cf. Grigorescu et Anastasiu, 1990, p. 45); pro parte “Ciula Formation” (Antonescu et al., 1983, p. 72, sinonim pentru membrul superior al formaţiunii, cf. Grigorescu et Anastasiu, 1990, p. 47); “Densuş-Ciula Formation” (Grigorescu, 1990, p. 21, 43; 1992, p. 155).

5.  Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) satul Răchitava şi Valea Densuş (pentru membrul inferior al formaţiunii), jud. Hunedoara; (ii) Membrul inferior este răspândit între Densuş şi Stei. Membrul superior acoperă aria Densuş, Ciula Mică, Vălioara, Boiţa, Ciula Mare, Tuştea; vest Fărcădiu - est Haţeg, cu aflorimente bune la Unirea (Berthelot) şi Crăguiş; Harta geologică a României, 1:200,000, foaia 25-Deva, caroul b4 (Gherasi et al., 1967); Harta geologică a României, 1:50,000, foaia 89d-Hunedoara.

6.  Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): (i) După Grigorescu (1992, p. 154-155) Membrul Inferior începe cu un conglomerat cu galeţi rotunjiţi de şisturi cristaline, urmat de tufuri litoclastice cenuşii-verzui bine cimentate, în care sunt intercalate aglomerate vulcanice cu fragmente de andezite, riolite, diorite şi curgeri de lave. Succesiunea continuă cu alternanţe de aglomerate grosiere, conglomerate şi gresii grosiere cu compoziţie mixtă, piroclastică-epiclastică şi cu matrice de material terigen şi tufaceu. Partea superioară a succesiunii este constituită din tufuri litoclastice, argile cenuşii şi violacee, silicifiate, cu resturi de plante şi din conglomerate cu galeţi de natură piroclastică şi epiclastică. Membrul superior are în bază o intercalaţie lenticulară de argilă cărbunoasă neagră, de până la 1 m grosime. Această intercalaţie este cunoscută numai la nord şi sud de Ciula Mică. In rest, acest membru de culoare roşie, este dominant de tip red beds terigen în care materialul piroclastic apare doar diseminat în matricea ruditelor şi a arenitelor. Membrul Superior este alcătuit din argile şi marne nisipoase, gresii tufacee, conglomerate slab cimentate, cu stratificaţie încrucişată. Termenul final al formaţiunii  este constituit din roci terigene roşii şi cenuşii, lipsite complet de material de origine vulcanoclastică şi i-a fost atribuită vârsta Paleocen. In apropierea zonei de contact cu fundamentul cristalin descreşte sortarea materialului şi creşte intensitatea culorii roşii (zona Vălioara - Boiţa); (ii) Intre Ciula Mică şi Densuş tranziţia între cei doi membri ai formaţiunii este caracterizată de intercalaţii repetate de argile siltice rşcate în gresii cu matrice mixtă, terigen-tufacee, şi în conglomerate slab cimentate care conţin cantităţi variabile de galeţi de roci piroclastice şi metamorfice. Intreaga succesiune a Formaţiunii de Densusş-Ciula este intrusă de dikeuri andezitice din faza Laramică nouă.

7.  Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Grigorescu et Anastasiu (1990, p. 43-49; 1992, p. 154-156); (ii) Antonescu et al. (1983, p. 72-76).

8.  Limite: Limita inferioară este la contactul discordant cu depozitele de fliş, senoniene (Formaţiunea de Strei) (Pop în Grigorescu et al., 1990, fig. 4 la p. 29). Limita superioară este la contactul cu gresii şi marne cu Globigerine de vârstă Badenian.

9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) Dinosauri ornitopozi, sauropozi, teropozi (la Vălioara, Denusuş, Ciula Mică, Ciula Mare, Boiţa); gasteropode (în marne nisipoase la Vălioara); resturi de plante (ferigi, angiosperme, monocotiledonate); polen din grupul Normapolles şi Postnormapolles (Antonescu et al., 1983, p. 74).

10. Mediul depoziţional: Membrul inferior al formaţiunii este o acumulare de material vulcanic exploziv amestecat cu material terigen, într-un bazin lacustru. Membrul superior a rezultat prin sedimentarea fluvio-lacustră a unui material epiclastic transportat dinspre sud, precum şi a unui material piroclastic reluat din membrul inferior (Grigorescu, 1992, p. 155).

11. Corelări: Membrul inferior al formaţiunii este corelabil cu depozitele similare din partea inferioară a stivei sedimentare din Depresiunea Rusca Montană. Membrul superior al formaţiunii este corelabil cu Formaţiunea de Sînpetru (cf. Grigorescu et Anastasiu, 1990, fig. 6 la p. 44).