Gresiile de Muiereasca

1.  Statutul numelui:

2.  Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (ii) Formaţiunea conţine doi membri: Membrul inferior (marin, cu conglomerate) şi Membrul superior (salmastru, cu gresii) (Moisescu, 1987, p. 196-197); (iii) Depresiunea Getică.

3.  Vârsta: Aquitanian-Burdigalian (Eggenburgian).

4.  Sinonimie: pro parte “Conglomerate de Muereasca” (Dragoş, 1953, p. 66); “Gresiile de Muiereasca” (Popescu et al., 1976, p. 273) (Moisescu, 1987, p. 204 precizează că numele vine de la Moreasca-Mureasca-Muereasca); “Formaţiunea de Muereasca” (Moisescu, 1987, p. 196). Acest ultim autor dă şi o listă completă de sinonimii la p. 196-197.

5.  Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) După Moisescu (1987) profilul de referinţă se află pe V. Muereasca între confluenţele cu V. Truşanilor şi V. Ghermuleasa. In V. Muereasca, afluent pe dreapta al Oltului, la satul Muereasca, jud Vâlcea, succesiunea începe deasupra marnelor cu blocuri ale Formaţiunii Marnelor de tip Pucioasa; (ii) v. Harta geologică în Popescu et al. (1976); Moisescu (1987); Harta geologică 1:200,000, foaia 34-Pitești, carourile a1, a2 (Bombiță et al., 1968; Mihăilă et al., 1967); Harta geologică 1:50,000, foile 126b-Călimăneşi (Popescu et al., 1977), 126a-Vânturariţa (Olăneşti) (Lupu et al., 1978).

6.  Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): (i) După Popescu et al. (1976, p. 273) formaţiunea este constituită dintr-o stivă sedimentară de peste 1000 m grosime, care începe cu 100 m conglomerate polimictice cu matrice nisipoasă. Treptat, urcând în succesiune devin dominante nisipiri în strate metrice, separate de lentile şi strate subţiri de argile. Formaţiunea prezintă variaţii rapide de facies. In V. Olăneşti se subţiază mult, apărând ca intercalaţii nisipoase la partea superioară a Marnelor de tip Pucioasa (Harta geologică în Popescu et al., 1976). Dragoş (1953, p. 65-66) a descris această formaţiune drept “Conglomerate de Muereasca”, cu o mare dezvoltare în D. Manga, situat între Olt şi V. Muereasca. In bază, conglomeratele conţin elemente de şisturi cristaline puternic cimentate (V. Neagră). In succesiune conglomeratele primesc frecvent intercalaţii de gresii micacee (V. Albă) pentru ca pa V. Bunei să se treacă la gresii, nisipuri cu lentile de cărbuni, marne foioase, disodilice.

7.  Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Dragoş (1953, p. 65-66, emend. Popescu et al., 1976, p. 273).

8.  Limite: Limita inferioară este la contactul cu Marnele de tip Pucioasa. Limita superioară este la contact cu Stratele de Gura Văii.

9.  Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) In baza formaţiunii se găsesc calcare cu alge corallinacee şi ostrei mari, gasteropode, foraminifere bentonice mari (Cribrononion dollfusi cestanensis) (Aquitanian inferior). La partea superioară moluşte (Timpanotonus margaritaceum, Pirenella plicata) (Burdigalian). Tot la partea superioară a sociaţie de nannoplancton a zonei NN3 (Burdigalian ) şi foraminifere. Moisescu (1987, p. 199-203) prezintă o lungă listă de faună.

10.  Mediul depoziţional: Marin. Moisescu (1987), consideră că membrul inferior, cu conglomerate s-a acumulat în mediu marin, iar membrul superior, grezos este salmastru.

11.  Corelări: