1. Statutul numelui: Propus.
2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (ii) Formaţiunea are un membru bazal Marnocalcarele de Coşuştea; (iii) Domeniul Danubian Intern, Unitatea de Coşuştea.
3. Vârsta: Turonian superior-?Senonian (Campanian mediu-Maastrichtian).
4. Sinonimie: “formaţiunea (gresia) de Dejderiu” (Stănoiu et al., 1988, p. 7); “Formaţiunea de Dejderiu” (Stănoiu, 1996, p. 15).
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Stănoiu et al. (ibidem) localizează formaţiunea astfel: “In partea central-nordică a foii Balta [n.n. macheta hărţii litologice Balta], se conturează o suprafaţă alungită pe direcţia NNE-SSV, cu o dezvoltare apreciabilă”, jud. Mehedinţi; (ii) Valea Lăpuşnic, Parcul Naţional Domogled-Valea Cernei (Stănoiu, op. cit., p. 15, jud. Caraş Severin; Harta geologică 1: 200,000, foaia 32-Baia de Aramă, carourile c2, c3 (Năstăseanu et Bercia, 1968; Năstăseanu et al., 1968); Harta geologică 1: 50,000, foaia 140b-Mehadia..
6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): (i) Stănoiu et al. (ibidem) descriu “o formaţiuner discordantă, constituită cu totul predominant din gresii cuarţo-micacee (grauwacke) relativ grosiere, cenuşii, în care se intercalează, mai ales la partea superioară, argilite, siltite micacee şi marne cenuşii. Uneori în gresiile de Dejderiu apar lentile (blocuri?) de marnocalcare dure, cenuşii, foarte bogate în resturi de foraminifere”. Formaţiunea are o grosime de 500-800 m. După Stănoiu (idem, p. 15) în partea inferioară a Formaţiunii de Dejderiu se individualizează Marnocalcarele de Coşuştea, astfel descrise: “la confluenţa văii Miclescu cu valea Coşuştea, în partea inferioară a gresiei de Dejderiu…. Se individualizează pe o grosime de cca 5-10 m, un pachet lenticular de marnocalcare, marne şi argilite cenuşiu-verzui-roşcate, satinate, ardeziforme cu radiolari, spiculi de spongieri, globigerinide”. Stănoiu (op. cit., p. 15) descrie “Formaţiunea de Dejderiu (500 m grosime), turonian superior-?senoniană, este reprezentată printr-un fliş grezos cu intercalaţii de tip olistostromă ce conţine resturi de globotruncane.”
7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Stănoiu (1988, citat de Stănoiu, op. cit., p. 15).
8. Limite: Neprecizate.
9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) In rocile fine asociate gresiilor de pe Valea Lăpuşnic se găsesc foraminifere: Globotruncana ex gr. lapparenti, G. lapparenti lapparenti, G. elevata, G. ex gr. stuarti, G. ex gr. contusa, G. ex gr. conica-contusa; (ii) Zona Globotruncana stuarti – G. conica (Campanian mediu-Maastrichtian).
10. Mediul depoziţional:
11. Corelări:
Literatura citată
Năstăseanu S., Bercia I., 1968, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 32-Baia de Aramă. Notă explicativă, 46 p.
Năstăseanu Sergiu, Bercia Iosif, Bercia Elvira, Biţoianu Cornelia, 1968, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 32-Baia de Aramă.
Stănoiu I., 1996, Geologia regiunii Parcului Naţional Domogled – Valea Cernei. AN, 69, 1, 13-17.