Formaţiunea de Cernavodă

1.  Statutul numelui:

2.  Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (ii) Conform definiţiei emendate (Avram et al., 1988, 1996): Membrul de Hinog (Berriasian), Membrul de Poarta Albă (Berriasian), Membrul de Medgidia (Berriasian) şi Membrul de Alimanu (Valanginian). Membrul de Vederoasa (Hauterivian), propus de Dragastan (în Avram et al., 1996), se dispune transgresiv peste Membrul de Alimanu, deci trebuie exclus din formaţiune; (iii) Platforma Moesică,  compartimentul sud-dobrogean.

3.  Vârsta: Berriasian-Valanginian (Dragastan, 1985; Avram et al., 1988).

4.  Sinonimie: "Formaţiunea de Cernavodă" (Neagu et Dragastan, 1984; Dragastan, 1985); "Formaţiunea de Cernavodă", emend. (Avram et al., 1988; 1993; 1996; Dragastan et al., 1998).

5.  Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Malul drept al Dunării, de la Piciorul podului nou CFR spre amonte, cca 1,5 km; (ii) Observată la zi discontinu în Dobrogea de Sud de la Cernavodă către est până la Poarta Albă şi malul sudic al canalului Poarta Albă–Năvodari la contactul tectonic dintre Dobrogea Centrală şi Dobrogea de Sud şi către sud până la graniţa româno-bulgară (Avram et al., 1988, 1996). Formațiunea aflorează  discontinu în Dobrogea de Sud de la Cernavodă către est până la Poarta Albă şi malul sudic al canalului Poarta Albă–Năvodari la contactul tectonic dintre Dobrogea Centrală şi Dobrogea de Sud şi către sud până la graniţa româno-bulgară (Avram et al., 1988, 1996); Harta geologică 1:200,000, foaia 45-Călărași, carourile c3,c4, d3, d4 (Bandrabur et Patrulius, 1967), foaia 46-Constanța, caroul a1, c1, c2, c3 (Chiriac, 1968; Mutihac et al., 1968); Harta geologică 1:50,000, foile 168c-Cernavodă (Avram et al., 2010), 180a,c+190a-Băneasa (Avram et al., 1994; 2015; 2015b), 180d+190b-Adamclisi (Avram et al., 1992; 2015a), 180b-Alimanu (Pop et al., 1991), 181a-Peștera (Ghenea et al., 1984a), 181b-Medgidia (Ghenea et al., 1984b), 182a-Constanța (Avram et al., 1998).

6.  Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): (i) Secţiunea tip (stabilită de Avram et al., 1988, p.7) expune la zi doar depozite ale Membrului de Alimanu, pe o grosime de 30-35 m: calcarenite şi calcirudite conţinând numeroase macrofosile (dominant gasteropode şi bivalve, dar şi brahiopode, corali, etc.) şi microfosile (în special foraminifere, dominate de Trocholina), cu intercalaţii subordonate de structuri stromatolitice algale şi cuiburi de calcispongi, hidrozoare şi chaetetide.

7.  Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Descrierea iniţială (Neagu et Dragastan, 1984) evidenţiază în cuprinsul formaţiunii trei faciesuri: 1. faciesul recifal cu intraclaste, dezvoltat în arealul Cernavodă-Salignz-Ovidiu şi în arealul Aliman-Adâncata-Şipote-Petroşani; 2. faciesul oolitic-pelletal cu Trocholina alpina-T.elongata  şi dasicladaceae, dezvolat între arealele menţionate mai sus; 3. faciesul calcarelor peletale cu intercalaţii de argile gălbui şi brahiopode (la partea superioară a succesiunii din profilul tip şi de la Alimanu); (ii) emendarea  (Avram et al., 1988) a ţinut seama de recomandările Codului internaţional de nomenclatură stratigrafică astfel că membrii propuşi sunt definiţi ca atare şi descrişi pe larg, cu toate caracterele de discriminare. In sfârşit, membrii adăugaţi de Dragastan (în Avram et al. 1996) sunt prezentaţi corect dar sumar.

8.  Limite: Limita inferioară este de tranziţie de la depozitele carbonatice jurasic superioare şi cele argiloase  jurasic superior-valanginiene (în superpoziţie sau cu îndinţări laterale, observate doar în foraje). Limita superioară este de discontinuitate, cu  diverşi termeni mai noi ai Cretacicului sau ai Neogenului şi Cuaternarului.

9.  Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) Inventarul fosil al formaţiunii, la secţiunea tip a fost făcut de Neagu et al. (1977), completat de Neagu (în Avram et al., 1988) şi de Avram (în aceeaşi lucrare). In accepţiunea dată de Avram et al. (1996), în care “Membrul “de Amara este exclus din formaţiune, vârsta sa berriasiana este dată de fosilele conţinute de Membrul de Medgidia şi cel de Hinog, iar vârsta valanginiană este dată de fosilele Membrului de Alimanu.

10.  Mediul depoziţional: De la condiţii de depunere marginal marine, la cele de platformă carbonatică internă şi câmpie tidală marină, şi la cele lagunar restrictive (Drăgănescu, în Avram et al., 1988).

11. Corelări: Cu partea superioară, berriasian-valanginiană a Formaţiunii de Amara, cel puţin în partea central-nordică a Dobrogei de Sud (Avram et al., 1996).

                                                                                                        Dr. Emil Avram