Formaţiunea de Brezoi

1. Statutul numelui:

2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (ii) Formaţiunea cuprinde în zona Olăneşti un membru inferior (Gresia de Turnu ) şi unul superior (Marnele de Căciulata) (Lupu et al., 1978, Harta geologică scara 1:50,000, foaia 126a-Vânturariţa [Olăneşti]); (iii) Depresiunea Getică (Bazinul Brezoi-Titeşti).

3. Vârsta: Campanian mediu?-Campanian superior (eventual numai Campanian superior, după Szasz, 1976, p. 200).

4. Sinonimie: pro parte “Formaţiunea de Brezoi” (Mrazec et Murgoci, 1898, citaţi de Popescu Voiteşti, 1911, p. 308; Szasz, 1976, p. 191 şi 1981, p. 250); pro parte “La brèche de Brezoi” (Popescu Voiteşti, 1911, p. 308); “brèche de Brezoi” (Mrazec et Murgoci, 1898, citaţi de Popescu Voiteşti, 1911, p. 308); “Conglomeratele de Brezoi” (Popescu Voiteşti, 1918, p. 15); pro parte “Brecia de Brezoi” (Popescu et Patrulius, 1968, p. 324); pro parte “Conglomeratele şi breciile de Brezoi” (Mrazec et Murgoci, 1898, citaţi de Voiteşti în Macovei et al., 1956, p. 16); “Brezoi Formation” (Ştefănescu et al. 1986, p. 135).

5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Nu a fost indicată o localitate tip ci diferite sectoare ale afluenţilor Lotrului şi Oltului, la nord de Brezoi (v. harta geologică în Szasz, 1976); (ii) Formaţiunea este răspândită începând de la contactul cu fundamentul cristalin, în V şi NV; între Valea Călineştilor, în NE şi Valea  Lotrului, în S; până la V. Oltului, în E. Harta 1:100,000, în Popescu Voiteşti (1918); harta 1:70,000 (Hann et Szasz, 1981); harta 1:37,000 (Szasz, 1976); harta 1:100,000 (Hann,); Harta geologică 1:50,000, foile 108d-Titeşti (Ştefănescu et al., 1982), 126b-Călimăneşti (Popescu et al., 1977); 126a-Vânturariţa (Olăneşti) (Lupu et al., 1978); Harta geologică 1:200,000, foaia 27-Sibiu (Codarcea et Stancu, 1968; Codarcea et al., 1968).

6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): Nu a fost descris un profil tip. După Szasz (1976, p. 196) “Formaţiunea de Brezoi este alcătuită predominant din conglomerate polimictice cu elemente foarte variabile ca dimensiuni. Unele blocuri de calcar organogen sau gnais ocular au un volum de cîteva zeci sau chiar sute de m3”. In mod obişnuit conglomeratele sunt alcătuite din granule mărunte cu uzură variabilă; uneori sunt foarte nisipoase şi slab consolidate. In unele locuri (bazinul Beţelu-Şuşula, bazinul Călineşti), baza formaţiunii conţine, în locul conglomeratelor, brecii grosiere, uneori puternic cimentate, care trec gradat la conglomerate. Stratificaţia este distinctă, dar nu există separaţii nete între strate; uneori este distinctă o stratificaţie oblică, torenţială. Elementele din conglomerate sunt reprezentate prin diferite tipuri de cuarţite, blocuri de gnaise oculare de Cozia, variate micaşisturi (unele cu granat roz), blocuri de calcare organogene (mai rare spre baza formaţiunii), galeţi de marne cenuşii remaniate din Formaţiunea de Vasilatu (în baza formaţiunii). In conglomerate sunt prezente intercalaţii de 15-20 m grosime de marne cenuşii, cu microfaună (Szasz, 1976, p. 198). Grosimea formaţiunii este de peste 1000 m. Pe harta care însoţeşte lucrarea lui Szasz (1976) este separată, ăn cadrul formaţiunii, o parte superioară cu legenda : “Conglomerate polimictice cu blocuri de calcare organogene”, cu menţiunea, la pagina 196 că asemenea blocuri sunt frecvente în sectorul dintre gura p. Dobra şi gura Lotrului (Vârful Ţurţudanul).

7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): Szasz (1976, p. 196); (ii) Popescu et Patrulius (1968, p. 324); Popescu Voiteşti (1918, p. 15 şi 35).

8. Limite: Limita inferioară este de transgresiune, la contactul cu Formaţiunea de Vasilatu sau direct cu fundamentul cristalin (Poiana Suliţei). Limita superioară este necunoscută.

9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) Ostreide, hippuriţi, posibil remaniaţi. In intercalaţiile marnoase se găsesc microfaune cu Globotruncana (Szasz, 1976, p. 197-198). Pe p. Dobra blocurile de calcare din conglomerate conţin amoniţi.

10. Mediul depoziţional: Marin, cu energie hidrodinamică ridicată, cu episoade care au permis acumularea intercalaţiilor de 15-20 m grosime de marne cu inocerami şi abundente foraminifere planctonice (Globotruncana).

11. Corelări: