Formaţiunea de Blid

1.  Statutul numelui: Propus.

2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (i) Seria de Bihor; (ii) Formaţiunea este alcătuită din doi membri: Calcarul cu Characee (=Membrul de Dobreşti, după Cociuba, 1999, p. 17)  şi Calcarul cu Pahiodonte Inferior (= Membrul de Coposeni, după Cociuba, 1999, p. 18); (iii) Munții Apuseni de Nord – Unitatea de Bihor.

3. Vârsta: Barremian-Apţian inferior (cf. Dragastan et al., 1986, p. 67); Valanginian?-Barremian (cf. Cociuba, 1999, p. 16).

4. Sinonimie: “The Blid Formation” (Dragastan et al., ibidem); “Blid Formation” (Dragastan et al.,1988, fig.1 la p. 69 şi fig. 5 la p. 77).

5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Dealul Blid, versantul spre Valea Crişanului, în Munţii Bihor, unde formaţiunea a fost descrisă de Dragastan et al. (1986, citaţi de Cociuba, 1999, p. 16); (ii) Formaţiunea a fost descrisă  din Munţii Bihorului (văile Hodobana, Crişanului, Sohodoale şi sectorul Glăvoiul-Borţig) şi din Munţii Pădurea Craiului (Dragastan et al., idem, 1988, fig. 1 la p. 69). Harta geologică a României 1:200,000, foaia 17-Brad, caroul a3 (Bleahu et al., 1967; 1968); Harta geologică a României 1:50,000, foaia 56a-Pietroasa (Bleahu et al., 1985).

6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): Dragastan et al. (idem, 1986, p. 67-68) descriu următoarea succesiune litologică:

- în bază calcare micritice cenuşiu deschis, stratificate, cu ostracode (secvenţă regresivă);

- calcare cu Miliolide şi nivele cu oncoide (secvenţă transgresivă) care sunt constituite din micrite cu fenestre laminoide, oncosparite şi pelsparite;

- calcare cu Miliolide care trec lateral la calcare cu Orbitolinide.

După Cociuba (1999, p. 16) formaţiunea constituie o “succesiune transgresivă de calcare cenuşii, stratificate, micritice, uneori fenestrale, cu ostracode, miliolide şi orbitolinide”; sunt incluse şi ivirile discontinui de bauxite din baza formaţiunii.

7.  Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Dragastan et al. (1986, p. 67-68; 1988, fig. 5 la p. 77).

8.  Limite: După Dragastan et al. (1986, p. 67) Formaţiunea de Blid ocupă poziţie transgresivă şi discordantă peste Formaţiunea Bauxitelor Inferioare ori peste Formaţiunea de Glăvoiul sau peste Formaţiunea de Hodobana. Limita superioară, după aceiaşi autori este la contactul cu Formaţiunea Bauxitelor Superioare (Dragastan et al., 1988, fig. 5 la p. 77 şi p. 78). După Cociuba (1999, fig. 1 la p. 38; Cociuba, 2000, fig. 1 la p. 34) limita inferioară, transgresivă,  este la contactul cu Calcarul de Albioara; limita superioară, de eroziune, este la contactul cu Stratele de Ecleja.

9.   Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): Foraminifere Miliolide, Orbitolinide), ostracode.

10. Mediul depoziţional: După Dragastan et al. (1986, p. 67-68) mediul depoziţional a evoluat de la lacustru (salmastru), regresiv, către mediu transgresiv în care s-au acumulat pe platforma externă sedimente calcaroase cu Orbitolinide iar pe cea internă calcare cu Miliolide.

11. Corelări: