1. Statutul numelui:
2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (iii) Pânza de Tarcău (Pintenul de Văleni).
3. Vârsta: Miocen inferior.
4. Sinonimie: ”Gresia de Kliwa Superioară” (Popescu, 1952, p. 116; Oncescu, 1957, p. 177).
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Localitatea Buştenari (între Câmpina, în vest şi Vălenii de Munte, în est). (ii) Latura externă a Pintenului de Văleni, de la Telega, prin Buştenari, Vălenii de Munte, Sibiciu, până la nord de V. Buzăului. Aflorimente mari se găsesc în malul estic al V. Teleajen, la Vălenii de Munte, din care se exploatează gresii care se dezagregă uşor, fiind folosite la fabricarea sticlei (Oncescu, 1957, p. 177). Harta geologică 1:200,000, foile 35, Târgovişte şi 36, Ploieşti.
6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): (ii) Popescu (1952, p. 116) defineşte Gresia de Buştenari dintre V. Buzăului şi V. Vărbilău: ”Gresie de Kliwa slab cimentată, albă, în bancuri până la 10 m grosime, separate prin strate subţiri de şisturi disodilice”. Stiva are 500-600 m grosime (Popescu, 1952, p. 116; Oncescu, 1957, p. 177).
7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (ii) Popescu (1952, p. 116), Oncescu (1957, p. 177).
8. Limite: Limita inferioară este la contactul cu Stratele de Podu Morii. Limita superioară este la contactul cu “Şisturile Disodilice Superioare” (Săndulescu et al., 1989, schemă stratigrafică).
9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii):
10. Mediul depoziţional: Marin, cu adâncimi de 300-500 m (Bădescu, 1998, p. 193, pentru Gresia de Kliwa, în general).
11. Corelări: