1. Statutul numelui:
2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (iii) Pânza de Tarcău (flancul estic al Anticlinalului Lopătari).
3. Vârsta: Miocen inferior (Burdigalian).
4. Sinonimie: “gresia de Buştea” (Dumitrescu et al., 1970b, p. 45).
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Localitatea tip precizată astfel: “flancul de W al Anticlinalului Lopătari” (Grigoraş, 1955, p. 183); (ii) Harta geologică 1:200,000, foaia 29-Covasna, caroul d3 (Dumitrescu et al., 1968; 1970b).
6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): (i) Secţiunea tip neprecizată. Grigoraş (1955, p. 183) descrie “o serie brecioasă constituită din marne, gresii şi gipsuri parţial stratificate, apoi elemente de şisturi verzi şi cuiburi de nisip şi lentile de gresie conglomeratică, cunoscută sub numele de "Gresie de buştea" sau "Arcoze de Călcîiu"”, citând o comunicare a sa din 15 II 1949. Gresia “calcaroasă, cenuşie, local roşietică, cu bobul mijlociu sau grosier, în strate de 40 cm – 4 m, uşor concreţionară, are totdeauna printre componenţii săi, feldspaţi caolinizaţi” (Grigoraş, 1955, p. 183). După Săndulescu et al. (1989, p. 8) gresia de Buştea reprezintă un episod detritic la partea superioară a Formaţiunii cu Sare din sudul Pânzei de Tarcău. Dumitrescu et al. (1970b, p. 45) arată că Gresia de Buştea este calcaroasă, cu feşdspaţi caolinizaţi şi cu rare fragmente de şisturi verzi. Pe flancul estic al Anticlinalului Lopătari, “Seria Verde” conţine intercalaţii de Gresie de Buştea (Dumitrescu et al., 1970b, citând un raport al lui Popescu et al., din 1959).
7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (ii) Dumitrescu et al. (1970b, p. 45).
8. Limite: In sectorul Munţilor Buzăului (Digitaţia Lopătari a Pânzei de Tarcău) Gresia de Buştea este situată peste Formaţiunea cu Sare şi sub Stratele de Trestioara (Săndulescu et al., 1989, schemă de corelare).
9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii):
10. Mediul depoziţional:
12. Corelări: Gresia de Buştea este corelabilă cu orizontul superior al Stratelor de Cornu, iar gipsurile din baza ei au fost echivalate cu Gipsurile Inferioare ale Stratelor de Cornu (Dumitrescu et al., 1970b).
Literatura citată
Dumitrescu I., Săndulescu M., Bandrabur T., Săndulescu Jana, 1968, Harta geologică a României, scara 1: 200,000, foaia 29-Covasna.
Dumitrescu I., Săndulescu M., Bandrabur T., 1970b, Harta geologică a României, scara 1: 200,000, foaia 29-Covasna. Notă explicativă, 80 p.
Grigoraş N., 1955, Studiul comparativ al faciesurilor Paleogenului dintre Putna şi Buzău. AN, 28, 99-219.
Săndulescu M., Rădulescu D., Krautner H., Borcoş M., Stanciu C., Ştefănescu M., Micu M., 1989, Sinteza geologică a Carpaţilor Orientali. Raport Fond Geologic I.G.R.
Săndulescu M., Ştefănescu M., Micu M., 1989, Lexiconul litostratigrafic al formaţiunilor cretacice, paleogene şi miocene din Carpaţii Orientali. Raport Fond Geologic I.G.R., 66 p.