1. Statutul numelui: Valid, formal.
2. Unitatea litostratigrafică superioară (i); Subdiviziuni (ii); (iii) Unitatea structurală (iii): (i) Membru al Molasei Rosii Inferioare din bazinul raului Bistrita; (iii) Pânza Cutelor Marginale.
3. Vârsta: Miocen inferior (Aquitanian-Burdigalian).
4. Sinonimie: Orizontul Grezos (Mirăuţă et Mirăuţă, 1964c, p. 140).
5. Localitatea tip (i); Răspândirea geografică (ii);: (i) Valea Almasului, amonte de manastirea Almasu, jud. Neamt; (ii) Bazinul Văii Almaşului; Poiana, Bălţăteşti, jud. Neamţ.
6. Secţiunea tip: Un pachet gros de 150-200 m, constituit din alternanţe de microconglomerate, gresii, gresii cu galeţi moi, argile grezoase, în plăci, de culoare verde. Stratele de gresii au 1-2 m grosime şi prezintă variate structuri: stratificaţie oblică, ripple marks simetrice, groovecasts, loadcasts, urme de paşi de păsări. Uneori stratele prezintă gradare care rezultă din tranziţia verticală de la gresie grosieră, în bază, către gresii fine şi apoi la argile grezoase, cu laminaţie paralelă şi desfacere în plăci. Culoarea verde a gresiilor se datoreşte matricei acestora, constituită din detritus fin de roci verzi şi cantităţii de pana la 25% de litoclaste de şisturi verzi (şisturi cloritoase, cuarţite sericito-cloritoase). In alte localităţi decât la localitatea tip Gresia de Almaşu are grosimi mai reduse (20-30 m la Bălţăteşti). La Poiana Gresia de Almaşu contine intercalaţii de gresii şi de argile grezoase de culoare roşietică.
7. Referinţa tip (i); Referinţe ulterioare (ii): (i) Mirăuţă et Mirăuţă (1964c, p. 140) şi Harta geologica a regiunii Almas-Crăcăoani, scara 1:20,000 din aceeaşi lucrare; (ii) Săndulescu et al. (1989, p. 2).
8. Limite: Gresia de Almaşu stă peste Gresia de Condor de la partea superioară a Formaţiunii Salifere Inferioare (la Poiana si Bălţăteşti) şi peste Conglomeratele de Almaşu Inferioare (în Valea Almaşului şi Valea Cuejdiului) şi suportă Conglomeratele de Almaşu Superioare.
9. Continut fosil; Consideratii biostratigrafice:
10. Mediul depozitional: Bazin de molasă cu adâncimi mici şi cu viteză mare de sedimentare (Mirăuţă et Mirăuţă, 1964c, p. 144).
11. Corelări: Gresiile verzi din Molasa miocen inferioară sunt prezente în Moldova centrală în două zone: Târgu Neamţ-Almaşu-Oşlobeni şi Pietricica-Bacău (Mirăuţă et Mirăuţă, 1964c, p. 143). Există posibilităţi de confuzie în paralelizări (Mirăuţă et Mirăuţă, 1964c, p. 143).