Formaţiunea Vulcanogen-Sedimentară

1.  Statutul numelui: Acceptat.

2.  Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (iii) Bazinele Gheorgheni, Bilbor, Topliţa, Gălăuţaşi, Jolotca, Ciucurilor, Depresiunea Ţara Bîrsei, Munţii Gurghiu.

3.  Vârsta: Meoţian-Ponţian (posibil şi Cuaternar inferior) (Rădulescu et al., 1964, p. 131, pentru Munţii Gurghiu); Ponţian (posibil şi Pleistocen superior)(Lang, 1973, p. 343).

4. Sinonimie: “Complexul vulcanogen-sedimentar” (Rădulescu et al., 1964, p. 97); “Formaţiunea vulcano-sedimentară” (Lang, 1973, p. 343); “Formaţiunea vulcanogen-sedimentară” (Bandrabur et Codarcea, 1974, p. 36; Peltz et Peltz, 1970, p. 93).

5.  Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Neprecizată; (ii) Harta geologică în (Bandrabur et Codarcea, 1974 şi Lang, 1973). Bazinele Bilbor, Topliţa, Gălăuţaşi, Gheorgheni, Jolotca, Ciucurilor, versantul vestic al munţilor Harghita - Călimani; Certeze (jud. Maramureş şi Satu Mare); .

6.  Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): Formaţiunea este constituită predominant din piroclastite andezitice şi subordonat din material terigen. Curgeri minore de lave ating doar câţiva metri grosime. Rocile sunt aglomerate, microconglomerate, brecii, pietrişuri şi bolovănişuri, nisipuri andezitice. Aceste roci se asociază în mod neregulat. Profilul de la Remetea (Bandrabur et Codarcea, 1974, p. 37 şi pl. V, profilul 89) prezintă următoarea succesiune (în sens ascendent), groasă de 15 m, a cărei bază este aici necunoscută:

- 2,5 m pietrişuri andezitice cimentate cu nisip andezitic şi cu o intercalaţie de 0,5 m tuf. Galeţii au 2-3 cm diametru;

- 0,6 m nisipuri andezitice grosiere stratificate şi pietrişuri cu liant andezitic;

- 0,6 m tuf cenuşiu-albicios, compact;

- 0,65 m nisipuri cimentate;

- 3,5 m brecii piroclastice cu galeţi inechidimensionali, colţuroşi;

- 1,8 m tufuri;

Succesiunea este urmată de depozite de terasă. In Bazinul Gheorgheni formaţiunea are grosimi de 260-703 m şi conţine intercalaţii subţiri de pelite cărbunoase, iar tufurile conţin impresiuni de plante. In Munţii Gurghiu formaţiunea acoperă peste 50% din suprafaţa acestora, la periferia lor şi pe văile din zona axială (Rădulescu et al., 1964, p. 110). In aceşti munţi formaţiunea este constituită din trei nivele (Rădulescu et al., 1964, p. 97-101 şi fig. 1 la p. 98):

- Nivelul inferior, de 10-20 m grosime, constă din alternanţe dese de cinerite şi lapilli, brecii şi microbrecii. Galeţii de culoare roşie sunt de andezite bazaltoide. O curgere de andezit bazaltoid poate atinge 5-6 m grosime.

- Nivelul intermediar, gros de circa 100 m, este constituit în mare parte din material andezitic arenitic asociat cu cantităţi mari de material epiclastic. Sunt rare conglomeratele şi microconglomeratele. Cele din urmă sunt prezente îndeosebi spre baza nivelului şi au grosimi de 2-3 m; spre partea superioară constituie doar strate de 0,4-0,5 m grosime. Cineritele arenitice, frecvente, constituie strate de 0,4-0,5 m grosime şi alternează cu depozite argiloase.

- Nivelul superior, de 200 m grosime, este alcătuit din depozite grosiere (brecii, conglomerate) şi rare cinerite. Blocurile din brecii au 0,4-0,5 m diametru şi chiar 2 m, iar cele din conglomerate au 0,3-0,4 m diametru. Nivelul superior conţine frecvente pânze de lave şi filoane de andezite cu hornblendă şi piroxeni.

Lang (1973, p. 345-346 şi fig. 1-3) descrie din zona de la est de Certeze şi din forajul structural Valea Rea (partea nordică a Munţilor Gutîi, jud. Maramureş) o stivă de aproape 850 m grosime atribuite Formaţiunii Vulcanogen-Sedimentare. Autorul citat a identificat mai multe intervale distincte pe care le-a denumit (în ordinea succesiunii stratigrafice):

- Complexul epiclastic inferior (148 m grosime) care se aşterne peste roci sedimentare paleogene;

- Complexul mixt (124 m grosime) cu epiclastite, tufuri grosiere şi fine, tufite şi mai puţine gresii şi marne cu impresiuni de plante;

- Complexul epiclastic intermediar (207 m gropsime) cu nivele piroclastice subordonate cantitativ;

- Nivel vulcanic inferior (300 m grosime) cu alternanţe de piroclastite grosiere şi lave;

- Complexul superior de roci vulcanice şi epiclastice (77 m groisime) alternante;

- Nivelul vulcanic superior (95 m grosime).

7.  Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) v. Sinonimie.

8.  Limite: Limita inferioară este la contactul cu cristalinul ori cu depozite paleogene şi miocene (în Munţii Călimani şi Gutîi). In vestul Bazinului Bilbor stau peste depozite ponţiene şi daciene. In Bazinul Topliţa stau peste calcare triasice. Peste şisturi cristaline stau în bazinele Gălăuţaşi, Gheorgheni, Jolotca, Ciucul Mijlociu şi Superior. Peste depozite de fliş cretacic inferior stau în Bazinul Ciucului Inferior. Pe rama vestică a Munţilor Harghita-Călimani stau peste depozite panonniene.

9.  Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii):

10.  Mediul depoziţional: Formaţiunea este rezultatul activităţii vulcanice explozive din Munţii Harghita-Călimani, cu acumulare alternativă, subacvatică şi subaeriană în depresiunile din cursurile superioare ale Oltului şi Mureşului.

11.  Corelări: