1. Statutul numelui:
2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (ii) Formaţiunea are drept membri Marnele Roşii de Valea Calului, Tuful de Butucari şi Gipsul de Stufu (Grasu et al., 1999, p. 72); (iii) Pânza Subcarpatică (Digitaţia Măgireşti-Perchiu şi Digitaţia Pietricica).
3. Vârsta: Miocen inferior-mediu (Burdigalian terminal-Badenian bazal=Langhian) (Grasu et al., 1999, p. 72).
4. Sinonimie: “Orizontul superior al Helvetianului” (Dumitrescu et al., 1970a, p. 50); pro parte “Formaţiunea Cenuşie cu Gipsuri” ; “The variegated formation” (Duţu et al., 1993, p. 70) şi “The striped formation” (Duţu et al., 1993, pe harta însoţitoare); “Formaţiunea de Perchiu” (Marinescu et al., 1998, p. 182).
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Localitatea tip neprecizată; (ii) Harta geologică 1:200,000, foaia 21-Bacău (Dumitrescu et al., 1968; 1970a); harta geologica scara 1:100,000 în Duţu et al. (1993). Duţu et al. (1993, p. 70) arată că formaţiunea aflorează pe Valea Trotuşului, între Târgu Ocna şi Tuta; Valea Tazlăului Mare (la nord de lacul Belciu); Valea Oituzului (între Grozeşti şi Bogdăneşti), văile Drăguşeşti, Valea Rea, Brătila, Belciu, Guriţa, Ciucur.
6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): (i) Nu dispunem de informaţii privind secţiunea tip. Ar fi poate de luat în considerare profilul de pe p. Iştoc (Creţu), afluent drept al Trotuşului în zona localităţii Pârgăreşti, descris de Grasu et al. (1999, p. 72), la SE de Târgu Ocna. Conform acestor autori formaţiunea măsoară 800-1200 m grosime şi este constituită în cea mai mare parte din marne cenuşii şi roşcate (Marnele Roşii de Valea Calului), gresii calcaroase masive, friabile, şisturi calcaroase ca pachete metrice la diferite nivele, gresii tari, cenuşii, calcaroase, cu hieroglife paralele la baza stratelor, gipsuri, gresii gipsifere ce ating 150 m la Bogdăneşti. Caracteristică pentru această formaţiune este prezenţa marnelor roşii (Marnele Roşii de Valea Calului) şi a gipsurilor (Gipsul de Stufu). Sedimentele pelitice constituie 75% din stivă. Intercalaţiile turbiditice sunt decimetrice dar pot atinge 3 m grosime (Grasu et al., 1999, p. 72).
7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Duţu et al. (1993, p. 70, cf. Grasu et al., 1999, p. 72); (ii) Grasu et al., 1999, p. 72-76.
8. Limite:
9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i)
10. Mediul depoziţional:
11. Corelări:
Literatura citată
Dumitrescu I., Mirăuţă O., Săndulescu M., Ştefănescu M., Bandrabur T., 1968, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 21-Bacău.
Dumitrescu I., Săndulescu, M., Mirăuţă, O., Bandrabur, T., 1970a, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 21-Bacău, Nota explicativă 74 p., Raport, F. G.
Duţu C., Olteanu I., Divo R.E., 1993, Contribution to the Knowledye of the stratigraphy and tectonics of the Târgu Ocna-Drăgugeşti-Caşin region (Bacău District). Bul. Soc. Geol. Rom., 14, 67-77.
Grasu C., Catana C., Miclăuş Crina, Boboş I., 1999, Molasa Carpaţilor Orientali. Ed. Tehnică, 227 p.
Marinescu Fl., Mărunţeanu M., Papaianopol I., Popescu Gh., 1998, Tables of correlation of the Neogene deposits in Romania. Rom. Jour. Stratigraphy, 78, 181-185.