Formaţiunea Sării de Tîrgu Ocna

1.  Statutul numelui: In uz.

2.  Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (iii) Prezentă la nivelul depozitelor din Pânza Cutelor Marginale, Pânza Subcarpatică şi din Pânza de Tarcău.

3.  Vârsta: Eggenburgian (respectiv Aquitanian).

4.  Sinonimie: ”Formaţiunea saliferă inferioară, Brecie saliferă ” (Olteanu, 1953), ”Formaţiunea sării ” (Săndulescu et al. 1980 şi 1995).

5.  Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Oraşul Tîrgu Ocna, jud. Bacău; (ii) Subcarpaţii Modovei şi ai Munteniei; Harta geologică 1: 200,000, foaia 13-Piatra Neamţ (Dumitrescu et al., 1968; 1970a).

6.  Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): „Formaţiunea saliferă inferioară”, de vârstă aquitaniană, s-ar dezvolta la nivelul Pânzei Cutelor Marginale şi a Pânzei Subcarpatice, cu grosimi de 300-400 m. In Unitatea marginală ar include litologic argile cu sare şi gips, brecii, sare gemă, săruri delicvescente, gipsuri; în zona miocenă sucarpatică ar cuprinde argile, gresii fine, argile cu sare şi gips, brecii salifere, sare gemă şi săruri delicvescente. In ambele unităţi se admite substituirea laterală (spre exterior) a „Formaţiunii salifere inferioare” cu un facies grezos-conglomeratic cu elemente de şisturi verzi (Pânza Subcarpatică) sau cu conglomerate de Almaşu inferioare (Pânza Cutelor Marginale).

7.  Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Olteanu (1953), Mirăuţă (1959, 1962); Harta geologică 1:200,000, foaia 13-Piatra Neamţ; Săndulescu et al. (1980 şi 1995),  Marinescu et al. (1998).

8.  Limite: La nivelul Pânzei Cutelor Marginale se dispune peste formaţiunile de Goru Mişina şi de Gura Şoimului (sincrone), iar la nivelul Pânzei Subcarpatice peste Formaţiunea de Gura Şoimului. In cadrul Pânzei Cutelor Marginale suportă fie Gresia de Condor, fie Gresia de Bălţăteşti, iar la nivelul Pânzei Subcarpatice suportă Gresia de Condor (solzul Măgireşti-Perchiu) sau formaţiunile de Bîrseşti şi de Pietricica (în cuprinsul subunităţii Pietricica).

9.  Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii):

10.  Mediu depoziţional: Lagunar.

11. Corelări: La Olteanu (1953) această formaţiune ar fi echivalentul  a ceea ce autorul numeşte „Brecie saliferă” care ar atinge o grosime de până la 500 m la nivelul subunităţii (Pânzei) de Hârja-Perchiu; cu o grosime de până la 200 m ar fi prezentă, după Olteanu, şi la Sărata Bacău la nivelul subunităţii (Pânzei) de Scăriga-Pietricica. La nivelul primei subunităţi (Hârja-Perchiu) „Brecia saliferă” se dispune peste Gipsul de Feschi (cu o grosime de 10-40 m) şi suportă Gipsul de Varniţa (de cca 20 m grosime); gipsul de Feschi se dispune peste gresii şi conglomerate verzi, parţial gipsifere şi marne cenuşii (cca 100 m) care ar corespunde Stratelor de Gura Şoimului. In opinia noastră Formaţiunea saliferă inferioară (Formaţiunea sării) ar include şi acest nivel de gipsuri care încadrează stratigrafic „Brecia saliferă”; toate la un loc corespund etapei salinogene aquitaniene care începe să se manifeste ca atare odată cu gipsurile ce apar deja la nivelul Stratelor de Gura Şoimului (ce reflectă debutul termenului gipsifer); acestei formaţiuni îi pot fi incluse şi gipsurile aquitaniene separate de Grigoraş la Vâlcele (Buzău, pe pârâul Vineţişu) şi la Lopătari; tot aici poate fi cuprins şi „orizontul gipsurilor inferioare” separat de Pătruţ (1944) în aria de dezvoltare a pintenului de Homorîciu-Prăjani (aici de cca 150 m grosime). La nivelul pintenului de Văleni (unde gipsurile au doar 30 m grosime) se întîlneşte la acest nivel stratigrafic şi o brecie neagră-albăstruie gipsoasă, cu incluziuni de gips. De reţinut aici şi denumirea de Gipsuri de Sărata (Ştefănescu, 1988) folosită mai nou în Subcarpaţii Munteniei, care ar corespunde practic „gipsurilor inferioare” din acelaşi areal, dar care ar fi practic şi un echivalent al Gipsului de Feschi din Subcarpaţii Moldovei (după Olteanu, 1953).

                                                                                      Dr. Mircea Ţicleanu, 2009