Molasa de Doftana

1.  Statutul numelui: Valid.

2.  Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (ii) Are în componenţă Conglomeratele de Brebu şi Gipsul de Cireşu; (iii) Cuvertura posttectogenetică a Pânzei de Tarcău, Sinclinalele Slănic şi Drajna.

3.  Vârsta: Burdigalian – Langhian bazal (Miocen inferior şi debutul celui mediu).

4.  Sinonimie: „Faciesul roşu al Saliferului Carpatic” (Mrazec et Popescu Voiteşti, 1911); “Orizontul marnelor gipsoase cu gipsuri (Mateescu, 1927); „Orizontul conglomeratelor+Orizontul gipsurilor superioare (Preda, 1927a); Orizontul Conglomeratelor de Brebu + Orizontul Marnos”(Dragoş, 1962);  „orizontul cu Gipsuri” (Sădulescu et al., 1968).

5.  Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Holostratotip: Valea Doftanei la Brebu; parastratotipuri: Valea Lupei la Brebu; Valea Prahovei între Cornu şi Breaza. Uşor accesibil ( Valea Prahovei, şoseaua naţională Bucureşti – Braşov; Valea Lupei, şoseaua regională Câmpina – Brebu); (ii) Subcarpaţii Munteniei: Harta geologică 1: 200,000, foile 35-Târgovişte, carourile a1, a4, b2 (Murgeanu et al., 1968a; Patrulius et al., 1968), 36-Ploieşti, caroul a2 (Motaş et al., 1967; Murgeanu et al., 1968b; Săndulescu et al., 1968); Harta geologică 1: 50,000, foile 128a-Câmpulung Muscel (Ştefănescu et al., 1983), 128d-Pucioasa (Ştefănescu et al., 1988) şi 129b-Slănic Prahova (Ştefănescu et al., 1978)).

6.  Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): (i) Molasa de Doftana este  alcătuită, în succesiune stratigrafică normală, din: Conglomeratele de  Brebu; secvenţa detritică grosieră, constând din alternanţe de gresii roşii şi cenuşii, cu structură laminară sau masivă, nisipuri cenuşii, siltite şi argile  roşii sau cenuşii, cu rare intercalaţii de gipsuri asociate cu gipsuri calcaroase; secvenţa predominant pelitică cu intercalaţii de gipsuri, lentiliforme sau stratiforme, tufite, şisturi calcaroase. In baza Molasei de  Doftana se individualizează Membrul Conglomeratelor de Brebu, iar în cele două secvenţe se dezvoltă Gipsul de Cireşu (Ştefănescu et Mărunţeanu, 1980). Grosimea formaţiunii variază între 800 – 1400 m. Conţinutul ei paleontologic este reprezentat de rare foraminifere şi nannoplancton.

7.  Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Ştefănescu et Mărunţeanu (1980, p. 171). Este consemnată pe foile 1:50,000 Câmpulung şi Pucioasa, sau în lucrările aparţinând autorilor: Săndulescu (1984); Săndulescu et al. (1995); Mărunţeanu  et al. (1996).

8.  Limite: Molasa de Doftana repauzează pe formaţiunea    de Cornu şi este acoperită de Tuful de Slănic. Limita inferioară a Molasei de Doftana este marcată de primele apariţii ale conglomeratelor, dispuse transgresiv peste Formaţiunea de Cornu. De cele mai multe ori contactul cu depozitele subjacente are un caracter erozional. Limita superioară este evidenţiată de primele apariţii ale tufurilor sau marnelor cu Globigerine din Tuful de Slănic. Contactul dintre cele două formaţiuni este reprezentat de o mică discordanţă unghiulară.

9.  Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (ii) Rarele foraminifere (Ştefănescu et Mărunţeanu, 1980) aparţin Zonelor Globigerinoides triloba, Candorbulina glomerosa şi Candorbulina universa (baza) (Popescu, 1998). Nannofosilele calcaroase, de asemenea foarte rare, sunt tipice Zonei Helicosphaera ampliaperta – NN4 şi debutului  Zonei Sphenolitus heteromorphus – NN5 (Mărunţeanu, 1992, Săndulescu  et al., 1995).

10.  Mediul depoziţional: Conuri de dejecţie aluviale pentru Conglomeratele de Brebu (Grujinschi, 1972); marin-litoral cu episoade continentale (asociaţii planctonice marine alternînd cu soluri fosile, crăpături de uscare, urme de păsări şi vertebrate (Panin et al., 1966; Grujinschi, 1972), pentru restul succesiunii Molasei de Doftana.

11.  Corelări:  Molasa de Doftana se corelează cu Formaţiunea de Someş şi parţial cu cea de Ciceu-Giurgeşti din Transilvania (Mărunţeanu et al., 1998); cu  “Formaţiunea cenuşie cu gipsuri” din Pânza Subcarpatică” (Săndulescu et al., 1995).

                         Autori: Dr.ing. Mariana Mărunţeanu, Geolog Ioan Petcu