1. Statutul numelui:
2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (iii) Cuvertura post-tectogenetică a Dacidelor Mediane din Depresiunea Maramureşului.
3. Vârsta: Santonian superior-Campanian inferior.
4. Sinonimie: “Formaţiunea de Ajmarul Mare” (Szász, 1970, p. 150); pro parte “complexul «gesiilor şi conglomeratelor de Prislop»” (Szász, 1970, p. 147).
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Bazinul Văii Ajmarul Mare la est de Borşa, jud. Maramureş (v. schiţa de hartă în Szász, 1970, fig. 2 la p. 153); Harta geologică 1:200,000, foaia 4-Vişeu, caroul c4 (Bleahu et al., 1968; Patrulius et al., 1968); (ii) Fâşie lată de 1-3 km, în văile Birţului, Cercănelului, Bîrjabei, Vulcănescului, Bistriţei, de-a lungul ramei cristalinului Cearcănul-Cornul Nedeii-Piciorul Şesului.
6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): Formaţiunea de Ajmarul Mare este reprezentată de partea inferioară, predominant conglomeratică cu vârstă senoniană demonstrată, a complexului numit anterior Gresiile şi Conglomeratele de Prislop. Această ultimă denumire revine doar părţii eocene a stivei sedimentare care se caracterizează prin prezenţa frecventă a intercalaţiilor de microconglomerate şi de gresii. Formaţiunea de Ajmarul Mare are circa 200 m grosime şi “începe cu brecii şi conglomerate polimictice grosiere, stratificate în bancuri metrice sau fără stratificaţie evidentă, constituite din elemente angulare sau slab rulate de şisturi cristaline de diverse tipuri, calcare mai mult sau mai puţin metamorfozate, cu foarte puţine elemente de sedimentar în partea inferioară a complexului. Elementele sunt legate printr-un liant grezo-calcaros sau cuarţitic, în cantităţi reduse în partea bazală a complexului. Elementele sunt în general nesortate, dimensiunile lor variind între limite destul de largi (uneori blocurile au peste 50 cm)” (Szász, 1970, p. 147). caracteristică Formaţiunii de Ajmarul Mare îi este prezenţa unor intercalaţii de marne cenuşii-violacee, cu grosimi de 1-20 m, cartabile pe distanţe de sute de metri, interstratificate concordante în conglomeratele polimictice (pe viroage de pe dreapta Văii Ajmarul Mare, pe Valea Cearcănului, Valea Vulcănescului, Valea Bistriţei, Muntele Bretila). In valea Ajmarul Mare există două pachete de asemenea marne, de 8-10 m grosime, separate printr-un conglomerat gros de 70-80 m. In aceste marne există o faună cu Inocerami.
7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Szász (1970, p. 147-150).
8. Limite: Limita inferioară este la contactul cu fundamentul cristalin sau cu depozite sedimentare cretacice mai vechi. Limita superioară este la contactul cu Gresiile şi Conglomeratele de Prislop, de vârstă eocenă.
9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) In intercalaţiile marnoase cenuşii-violacee de pe Valea Ajmarul Mare au fost identificaţi inocerami de vârstă Santonian superior-Campanian inferior: Inoceramus (Platyceramus) cycloides cycloides, I. (P.) sp. ex gr. I. cycloides, I. (P.) aff. salisburgensis, I. cf. decipiens, I. (Sphenoceramus) sp. ex gr. (S.) patootensiformis.
10. Mediul depoziţional:
11. Corelări:
Literatura citată
Bleahu Marcian, Bombiţă Gheorghe, Krautner Hans, 1968, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 4-Vişeu. Notă explicativă
Patrulius Dan, Bombiţă Gheorghe, Krautner Hans, Krautner Florentina, 1968, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 4-Vişeu.
Szász L., 1974, Poziţia stratigrafică a “Gresiilor şi conglomeratelor de Prislop” în estul Bazinului Borşa şi unele consideraţii asupra Neocretacicului din Maramureş şi Munţii Bîrgăului. D. S. Inst. Geol., 60, 5, 143-163.