Formaţiunea Saliferă Inferioară

1.  Statutul numelui: Sinonim vechi pentru Formaţiunea cu Sare.

2.  Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (iii) Pânza Subcarpatică (Digitaţia Măgireşti-Perchiu, Anticlinal Fals Almaşu (Grasu et al., 1999, p. 36, 130).

3.  Vârsta: Miocen inferior (Burdigalian superior=Ottnangian).

4.  Sinonimie: “Formaţiunea cu Sare” (Săndulescu et al., 1989, p. 18); Micu, 1967a, 1967b (Harta geologică 1:50,000, foile 35d-Crăcăoani şi 48b-Piatra Neamţ); “Subdiviziunea inferioară a Miocenului inferior; ”Faciesul salifer” (Mirăuţă et Mirăuţă, 1964a, p. 138); “Formaţiunea saliferă inferioară” (Grasu et al., 1999, p. 37, 132).

5.  Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i)  Localitatea tip neprecizată; se menţionează zona Bălţăteşti-Poiana, judeţul Neamţ (pe harta geologică 1:20,000 din Mirăuţă et Mirăuţă, 1964); (ii)  Harta geologică 1:200,000, foaia 13-Piatra Neamț, carourile b2, c2 (Mirăuță, 1968; Joja et al., 1968b); Harta geologică 1:50,000, foile 35d-Crăcăoani (Micu et al., 1967a) şi 48b-Piatra Neamţ (Micu et al., 1967b), unde formaţiunea are indicii m1/s şi m1/cd. Aflorează în zona dintre Bistriţa şi Trotuş şi spre sud până la Valea Putnei.

6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): (i) Succesiunea stratigrafică descrisă de Mirăuţă et Mirăuţă (1964a, p. 139) cuprinde brecii salifere şi argile brecioase groase de 20 m, urmate de argile cenuşii-negricioase cu diaclaze cu sare şi gips şi cu intercalaţiii centimetrice de gresii fine verzi şi cenuşii. Succesiunea se încheie cu gresii calcaroase, cenuşii, feldspatice, grosiere, gradate, cu fragmente cărbunoase. Formaţiunea conţine lentile cu grosimi metrice sau de zeci de metri de sare gemă, brecioasă. Grasu et al. (1999, p. 37, citând Duţu et al., 1993) indică următoarea litologie: argile şi marne nisipoase, micafere, cenuşii sau cenuşii-negricioase, masive sau cu aspect stratificat, alternând cu strate decimetrice de gipsuri sau de gresii lentiliforme, cenuşii sau feruginoase; pe alocuri masa lutitică argilo-marnoasă înglobează elemente de şisturi verzi de 1-5 cm la 20-50 cm, cuarţite albe, rare calcare cu nummuliţi şi, mai rar, amfibolite cu epidot şi zoizit.  (ii) Formaţiunea este substituită de Conglomeratele de Almaşu Inferioare, în zona văii Almaşului şi Cuejdiului. Variaţiile de facies sunt ilustrate în planşele 2 şi 3 din lucrarea Mirăuţă et Mirăuţă (1964a, p. 142).

7.  Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) T. Borş (1956, ms., citat de Mirăuţă et Mirăuţă, 1964a, p. 139); (ii) O descriere detaliată se găseşte în Mirăuţă et Mirăuţă (1964a, p. 138-140); Grasu et al. (1999, p. 37).  

8. Limite: Limita inferioară este la contactul cu Disodilele şi Menilitele Superioare ± Strate de Gura Şoimului. Limita superioară este la contactul cu Gresia de Condor (Grasu et al., 1999, p. 37, fig. 20) sau cu Gresia de Bălţăteşti (Grasu et al., 1999, p.133, fig. 104).

9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) Ultimul termen al succesiunii (gresii calcaroase, cenuşii, feldspatice, grosiere, gradate, cu fragmente cărbunoase) a fost echivalat cu Gresia de Condor şi cu “arcoza” de Căsoasa (Mirăuţă et Mirăuţă, 1964a, p. tabelele 2 şi 3).

10.  Mediul depoziţional: Mediu marin restrictiv în care au avut loc alunecări submarine sinsedimentare (Mirăuţă et Mirăuţă, 1964a, p. 139; Săndulescu et al., 1980, citat de Grasu et al., 1999, p. 136-137).

11.  Corelări: Formaţiunea Saliferă Inferioară se corelează cu Formaţiunea cu Sare din Valea Trotuşului care conţine o microfaună burdigaliană şi badenian inferioară (Mirăuţă et Mirăuţă (1964a, p. 138). In Anticlinalul Fals Almaşu formaţiunea se îndinţează cu Conglomeratele de Almaşu Inferioare (Grasu et al., 1999, p. 133, fig. 104).