1. Statutul numelui: Invechit.
2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (iii) Pânza Subcarpatică din Carpaţii Orientali şi Carpaţii Meridionali şi Cuvertura posttectogenetică a Pânzei de Tarcău (Sinclinalele Slănic şi Drajna).
3. Vârsta: Aquitanian-Badenian.
4. Sinonimie: “Salzformation” (Foetterle, 1876, citat de Macovei în Macovei et al., 1956, p. 73); “Die Salzformation” (Cobălcescu, 1883, p. 152).
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Localitatea tip neprecizată, situată în jud. Buzău; (ii) Zona subcarpatică din Carpaţii Orientali (zona Buzău, Putna, Bacău, Neamţ ) şi Carpaţii Meridionali. Paul (1882, din Macovei et al., 1956, p. 74) identifică formaţiunea în zona Solonţ şi Moineşti.
6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): (i) Secţiunea tip neprecizată; (ii) Cobălcescu (1883, p. 152) afirmă că Formaţiunea Saliferă se extinde cu aceleaşi caractere în bazinul văilor Putna, Trotuş, Neamţ şi împrejurimile Bacăului unde este alcătuită dintr-o parte inferioară, cu argile, marne şi gresii şi este caracterizată de marea cantitate de gipsuri prezente în toate aceste roci, şi o parte superioară în care gipsul este rar iar constituentul principal este gresia ale cărei caractere variază în limite reduse, lucru ce permite recunoaşterea uşoară a acestei entităţi. Zăcămintele de sare se găsesc în diviziunea inferioară a Formaţiunii Salifere şi aparţin celui de al doilea etaj Mediteran (Badenian). După Mrazec, Popescu-Voiteşti, Macovei, Saliferul Inferior, de vârstă Aquitanian, ţine de pânzele externe ale flişului Carpaţilor Orientali (Stratele de Cornu) şi conţine toate zăcămintele de această vârstă. Saliferul Superior, transgresiv, de vârstă Badenian (Strate de Poduri, Bălţata, Antal, Câmpeni, Oneşti) este caracterizat de prezenţa tufurilor dacitice şi are la bază conglomerate, probabil burdigaliene (Conglomeratele de Brebu şi de Pietricica).
7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Foetterle (1876, citat de Macovei în Macovei et al., 1956, p. 73) este primul care utilizează această denumire pentru formaţiunea terţiară care conţine zăcămintele de sare de la Telega şi Slănic Prahova; (ii) Cobălcescu (1883, p. 149-154).
8. Limite: După Cobălcescu (1882, p. 227) Formaţiunea Saliferă ar fi cuprinsă între Stratele cu Paludine şi Menilite. După Cobălcescu (1883, p. 149) Formaţiunea Saliferă ar fi cuprinsă între Menilite şi “Sarmatische Schichten”, cele din urmă numite “Oberer Sandstein der Salzformation” în figura de la p. 157.
9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii):
10. Mediul depoziţional:
11. Corelări:
Literatura citată
Cobălcescu Gr., 1882, Geologische Untersuchungen im Buzeuer Districte. Verh.k.k.geol. R.A., 13, 1882, 227-231.
Cobălcescu Gr., 1883, Ueber einige Tertiarbildungen in der Moldau.Verh. k.k.geol. R.A., 10, 1883, 149-157.
Macovei, G., Atanasiu, I., Codarcea, A., Dumitresco, I., Filipesco, M., Grigoraş, N., Jekelius, E., Kräutner, Th., Macarovici, N., Mateesco, St., Mrazec, L., Murgeanu, G., Paucă, M., Popesco, Gr., Popesco-Voiteşti, I., Preda, D.M., Protesco, O., Simionesco, I., Stefănesco, D., Streckeisen, A., Văscăuţanu, Th., 1956, Roumanie. In: P. Pruvost (ed.) Lexique Stratigraphique International. Europe. Fasc. 13a, 119 p.