Formaţiunea de Zalha

1.  Statutul numelui: Valid, formal.

2.  Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii):  (i) Grupul de Hida; (iii) Depresiunea Transilvaniei. Formaţiunea este separată pe hărţile 1:200,000 sub numele de Formaţiunea de Hida (exceptând partea terminală).

3.  Vârsta: Miocen inferior (Burdigalian, echivalent Ottnangianului şi ?Karpatianului partim).

4.  Sinonimie: ”Strate de Hida“ (Hofmann, 1887), ”Stratele de Someş“ (Popescu, în Cioflică et Popescu, 1971).

5.  Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i)  Zalha, aflată în nord-vestul Transilvaniei, pe valea Simişnei, afluent stâng al Someşului Unit, jud. Cluj; (ii)  Nordul şi nord-vestul Transilvaniei, începând din împrejurimile Clujului spre nord până la Gâlgău pe Someş, apoi spre est, până în apropierea localităţii Salva; Harta geologică 1:50,000,  foaia Turea (Rusu et Popescu, 1999).

6.  Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): (i) Intre Zalha şi Simişna conglomerate, pietrişuri, nisipuri care conţin uneori concreţiuni elipsoidale de gresii, (e.g. la Căpâlna pe Someş), gresii, siltite, argile si foarte rare intercalaţii de tufite în partea inferioară, medie (e. g., la Hida, în partea inferioară sau la Bogata de Sus) si în partea superioară (Tuful de Chinteni). In secţiunea tip aflorează numai partea medie a formatiunii (pachetul 2 si 3). Grosimea a fost estimată la 1000-1200 m (în secţiunea de pe valea Chiuestilor, între Magoaja şi Dej).

In succesiunea litologică a formaţiunii se pot distinge patru pachete (care nu se pot carta datorită deselor şi rapidelor schimbări laterale de facies) în următoarea succesiune:

 (1) Un pachet de depozite, în partea inferioară, format din conglomerate nesortate, poligene, uneori friabile care pot trece lateral la pietrişuri, gresii sau nisipuri. Predominante sunt depozitele grosiere.

(2) Al doilea pachet este alcătuit preponderent de depozite pelitice (marne, argile, argile siltice cenuşii, puternic micafere). De multe ori, acest pachet de depozite poate include o bogată microfaună, similară cu cea din Formaţiunea de Chechiş, dar care, cu cât se urcă în coloana litologică devine mai rară. In unele secţiuni se poate observa clar că majoritatea foraminiferelor sunt redepuse.

(3) Cel de al treilea pachet este dat de pietrişuri a căror grosime atinge uneori peste 200 m. Sunt nesortate, poligene (cu elemente care sunt aduse, probabil, din partea de sud şi vest a Transilvaniei).

 (4) La partea superioară se individualizeză un pachet de argile şi argile siltice, foarte sărace în resturi organice. Un singur nivel cu resturi fosile a fost identificat la aproximativ 25-30m sub limita superioară: un nivel cu ostracode si gasteropode mici (tip ?Pirenella), nivel care este destul de constant. A fost găsit de noi şi în depozitele echivalente stratigrafic de la exteriorul Carpaţilor, în Formaţiunea de Doftana sau echivalentele acesteia din Depresiunea Getică.

7.  Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Popescu (în Rusu et Popescu Gh., 1999). Incă din secolul trecut, pentru depozitele cuprinse geometric între argilele de Chechiş şi Tuful de Dej, Hofmann (1887) a utilizat numele de Strate de Hida. Ulterior, Koch (1900) ataşa tot Stratelor de Hida şi depozitele lutitice din culcuş (respectiv “argilele de Chechiş”). Numele a fost folosit cu semnificaţia iniţială de către majoritatea geologilor. Constatându-se că Stratele de Hida desemnează un pachet de depozite care aparţin la cicluri sedimentare diferite, Popescu (în Cioflică et Popescu, 1971) propune denumirea de “Strate de Someş” pentru partea inferioară a Formaţiunii de Hida şi anume pentru depozitele aparţinând de ciclul de sedimentare miocen inferior. Partea terminală, în care intră de regulă conglomeratul (puternic transgresiv) de la partea superioară a “Stratelor de Hida” şi care aparţine ciclului de sedimentare miocen mediu (marin) până la baza Tufului de Dej a fost separată ca formaţiune de sine stătătoare sub numele de Formaţiunea de Ciceu-Giurgesti. Scopul declarat al subdivizării pachetului de depozite aparţinând “stratelor de Hida” a fost acela de a atrage atenţia asupra unui eveniment de importanţă majoră în evoluţia geologică a ariei carpatice: marea invazie marină din baza Miocenului mediu. Cum denumirea propusă era nume preocupat, Popescu (1999, în Rusu et. Popescu) a propus un nou nume pentru Formţiunea de Someş: Formaţiunea de Zalha.

8.  Limite: Baza formaţiunii aflorează la Rus (pe valea Arinului, afluent de stânga al Someşului Unit), la Magoaja, pe valea Magojii şi valea Cocii. Se dispune în continuitate de sedimentare (valea Magojii) sau după o suprafaţă de eroziune (valea Cocii) şi este alcătuită din conglomerate (la Hida) sau gresii grosiere, uneori microconglomeratice cu elemente moi (pe valea Cocii). Partea terminală aflorează în împrejurimile localităţii Dej şi în versantul drept al Someşului Mare, la est de localitatea Dej. Este alcatuită din argile, argile siltice şi, rareori intercalaţii subţiri de nisipuri. Formaţiunea suprajacentă se dispune în continuitate de sedimentare (spre centrul bazinului de sedimentare) sau după o cicatrice de eroziune (la Ciceu-Giurgeşti, pe valea Dosului sau la Dej, pe valea Dracului).

9.  Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) Moluşte (Koch, 1900; Suraru, 1958; Moisescu, 1978), foraminifere (Koch, 1900; Popescu Gh., 1975).

10.  Mediul depoziţional: Deltaic,  într-un bazin cu acumulare activă.

11. Corelări: In Transilvania, formaţiunea nu are un echivalent. Se poate însă corela cu Formaţiunea de Doftana (exceptând partea terminală a Formaţiunii de Doftana) de la exteriorul Carpaţilor.

                                                                                        Dr.  Popescu G., 2000