1. Statutul numelui:
2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (i) Calcarul de Văleni constituie membrul superior al Formaţiunii de Inucu (Rusu, 1995, p. 66) şi al Grupului de Călata (Rusu, 1995, fig. 7 la p. 71); (iii) Depresiunea Transilvaniei, Aria Gilăului.
3. Vârsta: Eocen mediu (Bartonian).
4. Sinonimie: “Velates Limestone” (Popescu et al., 1978, p. 313; Rusu, 1987, nota 1 la p. 177); “Văleni Limestone” (Rusu, 1987, p. 177; 1995, p. 66, cu listă de sinonimii).
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Ravină sub Dealul Şoimului la Văleni, în Golful Călăţele, jud. Cluj (harta geologică în Rusu, 1995, p. 60 şi p. 67); (ii) Aliniamentul Călata - Leghia - Luna de Sus; Văleni (Dealul Şoimu, Dealul Molatău); Harta geologică 1:200,000, foaia 10-Cluj, caroul c1 (Saulea et al., 1967; Dumitrescu, 1968).
6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): (i) Stivă calcaroasă de 8 m grosime la localitatea tip (Rusu, 1995, fig. 3 la p. 64). După Rusu (1995, p. 67) la localitatea tip Calcarul de Văleni începe cu 3 m de calcar masiv urmat de 5 m de calcar grosier în strate decimetrice. Rocile sunt calcarenite bioclastice cu fragmente de bivalve, gasteropode, echinide, variate foraminifere (Rotaliide, Miliolide, Alveolonide, Nummuliţi), ostracode, taluri de alge corallinacee; (ii) La Dealul Molatău (la Văleni) calcarul de Văleni are doar 3 m grosime şi conţine mult material terigen şi este străbătut de numeroase bioturbaţii. La Leghia Calcarul de Văleni, gros de 1,8 m este constituit dintr-un calcar marnos, nisipos, cu mulaje de moluşte (Rusu, 1987, p. 179).
7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Rusu (1987, p. 177 şi fig. 1 la p. 178).
8. Limite: Limita inferioară este la contactul cu Formaţiunea de Inucu. Limita are caracter net sau este gradată. Limita superioară, neclară, cu tranziţie gradată spre Formaţiunea de Ciuleni (Rusu, 1995, p. 67 şi fig. 4 la p. 66).
9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) Faună cu echinoderme (Eupatagus multituberculatus, Echinolampas calvimontanus, Sismondia archiaci), moluşte (Tibia, Velates, Spondylus, Campanile, Crassatella, Chama, Nautilus, Aturia), foraminifere mari (Nummulites perforatus, N. striatus, Alveolina elongata); (ii) Ansambluri de nannoplancton corespunzătoare zonelor NP 16 şi NP 17 (Bartonian).
10. Mediul depoziţional: Normal marin (şelf intern cu ape eurihaline, oxigenate şi temperaturi anuale de 21-25oC, comparabile zonelor calde, subtropicale actuale.
11. Corelări:
Literatura citată
Dumitrescu I., 1968, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 10-Cluj, Nota explicativă, 43 p.
Popescu B., Bombiţă G., Rusu A., Iva Mariana, Gheţa N., Olteanu R., Popescu Daniela, Tăutu Elena, 1978, The Eocene of the Cluj-Huedin area. D. S. Inst. Geol., 64, 4, 295-357.
Rusu A., 1987, Ostreina biohorizons in the Eocene of the north-west Transylvania (Romania). In: Petrescu I. et al. (editori), The Eocene from the Transylvanian Basin, 175-182.
Rusu A., 1995, Eocene formations in the Călata region (NW Transylvania): A critical review. Rom. J. Tecton., Reg. Geol., 76, 59-72.
Saulea E., Dumitrescu I., Bombiţă Gh., Marinescu Fl., Borcoş, M., Stancu Iosefina, 1967, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia-10 Cluj.